Viitorul este acum. Viitorul va fi abundent în posibilităţi, incitant, bogat şi prosper, prolific. Viitorul se va autodepăşi. Viitorul va rămâne trecut cândva. Viitorul nu va apuca să mă învăluie cu răspunsurile-i euforice şi nu mă va prinde strâns în mrejele noilor enigme magnifice. Viitorul îi va depăşi pe oameni cu peste viteza luminii. În imposibilitate, în imponderabilitate, prin efect de defazare, prin improbabilitate în miezul unei fiinţe nesaturate peste universalitate. Viitorul îmi va fi vasal, deşi nu voi mai avea capacitatea de-al recunoaşte. Nelimităţi extaziante, gusturi extatice. Viitorul va dezvălui inconsistenţa strâns împletită cu insistenţa. Trecutul este viitor; prezentul constrânge delirul. Suspendat (pr)in întreg. Juxtapunere şi multiplicare.
cevabizarsepetreceincapulmeudaresteeliberatorsistraniuexaltant
(gândirea este incapabilă să creeze nonsens, structuri ilogice, căci rezultă)
joi, 19 ianuarie 2012
duminică, 15 ianuarie 2012
şi nu-s (doar) negativist
mă întrebam ce să mai scriu, ce-aş mai putea scrie sau de ce aş face-o. se pare că am aflat.
stau la lumina unor leduri sfâşietor, aproape, de chioare şi-mi scriu declaraţia. printr-un accident neplăcut am ajuns în această situaţie ambientală. "accident neplăcut"!? există oare vreun accident plăcut?! desigur că există şi cu siguranţă o susţin: în artă, de exemplu, în viaţă.
am cunoscut o persoană a cărei zi a fost, probabil, într-atat de neplăcută încât n-a putut oferi un zâmbet sincer, decât aparenţe calde, pseudo-relaţionare (nu ştiu de ce am evitat "comunicare") şi atenţie dispersată în întreg spaţiul difuz. umbla cu o hamster. probabil neimportant pt adevărata poveste, dar mergea şi puţină coajă peste pulpa subiectului! piele, carne, miez, wha'eve'...
mă dezamăgesc oamenii pe capete (în jurul meu)... (...) şi fără să-şi dea seama şi uneori fără chiar să-mi dau seama... şi cunoscuţi şi necunoscuţi!... şi mă întreb cu neglas, oare la fel fac şi eu la randu-mi faţă de ei, alţii, oricine?!...
sau poate am eu aşteptări prea mari! cum ar zice unii, alţii cu simplitate.
se fute încet încet tot idealismul, cu grijă, cu siguranţă, fără să lase progenituri.
în cinstea sfărşitului lumii prognozat, stropit cu digestiv german.
stau la lumina unor leduri sfâşietor, aproape, de chioare şi-mi scriu declaraţia. printr-un accident neplăcut am ajuns în această situaţie ambientală. "accident neplăcut"!? există oare vreun accident plăcut?! desigur că există şi cu siguranţă o susţin: în artă, de exemplu, în viaţă.
am cunoscut o persoană a cărei zi a fost, probabil, într-atat de neplăcută încât n-a putut oferi un zâmbet sincer, decât aparenţe calde, pseudo-relaţionare (nu ştiu de ce am evitat "comunicare") şi atenţie dispersată în întreg spaţiul difuz. umbla cu o hamster. probabil neimportant pt adevărata poveste, dar mergea şi puţină coajă peste pulpa subiectului! piele, carne, miez, wha'eve'...
mă dezamăgesc oamenii pe capete (în jurul meu)... (...) şi fără să-şi dea seama şi uneori fără chiar să-mi dau seama... şi cunoscuţi şi necunoscuţi!... şi mă întreb cu neglas, oare la fel fac şi eu la randu-mi faţă de ei, alţii, oricine?!...
sau poate am eu aşteptări prea mari! cum ar zice unii, alţii cu simplitate.
se fute încet încet tot idealismul, cu grijă, cu siguranţă, fără să lase progenituri.
în cinstea sfărşitului lumii prognozat, stropit cu digestiv german.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)