just in between

sunt bolnav si stau la pat. am 90 de ani si oasele din sticla, goale. mi-e parul alb nepieptanat si inima parca nu-mi bate de la un timp incoace. ceva diform traieste, zvarcolindu-mi-se launtric si mananca grozav din mine ca amenintat cu oribilă moarte. gandul nu-mi mai poate fi cascada de odinioara, ci e cosmos. lumina solara mi-e straina, iar ochii-mi stau ca si inchisi. aproape dorm, aproape nu. respir, sau cred ca mai respir, dar nu e aer. ecouri ma intreaba de ce nu gasesc alte ecouri, acele umbre. o fi prea tarziu de raspunsuri... si cine sa mai raspunda?!
cu mana nesigura, scriu in jurnal: azi mi-amintesc de toamna!. miroase a vinete coapte, fumul dens de la bucatarie imbraca tot spatiul personal si stiu totul despre culesul strugurilor, despre viata viilor, despre gustul licoros inchis la culoare ce curge impletit cu placere. incep scolile si copiii se-agita sa-si cumpere rechizite si uniforme si sa-si incheie jocurile de vara ale copilariei. mirosul acela de rechizite noi! bunicul ma trimite sa cumpar sifon si poate oricand sa inceapa sa toarne o ploaie din picuri bogati ca boabele rotunde si pline de pe ciorchinii inchisi in teasc. sunetul de ploaie grea rapida, de viteza perpendiculara pe sol! aproape-ti de ureche, imprejuru-ti. astazi traiesc in povestile acelea de clase primare, despre anotimpuri personificate: zana toamnei, cea a primaverii, a iernii sau a verii, fiecare nespus de frumoasa. afara e rece, vantos, spre seara mohorat si pot a ma pierde in pulover in voie, ca-n larg, iar inauntru e primitor si comun. bogatia legumelor si interferentele radioului vechi! renastere ambientala si simt vital... intre naivitatea inocentei si carnal.
apropie-te incet si saruta-ma, sa pot ancora!

pt. ca pot

pt. ca pot si pt. ca oricum nu stiu cine ma petrece, pt. ca nu ma laud si pt. ca recomand cu drag.