Raport de stare. Diagnosticul "incapacitate cronica de comunicare,
acutizata pe fond intunecat revelat". Remedii: anarhie. Tratament: o
teasta crapata pe zi in lumina puternica contre-jour.
"Mi-e sila, mi-e greata, sunt nervos, irascibil, iritat si revoltat.
M-am
saturat sa (a)par altfel decat sunt (din diverse motive, atat etice /
morale, cat si materiale, dupa caz). M-am saturat sa-mi lipseasca
confortul. M-am saturat sa traiesc in aceeasi cloaca fizica si mentala
de 10 ani cu piloni rezistenti ai acestei cupole, pe care nu-i voi
enunta. M-am saturat sa nu am o persoana pe care sa ma pot baza
(oricand) psihic si emotional. M-am saturat sa fiu bombardat pana si in
intimitate aproape zilnic cu enunturi, idei, teorii despre boli,
catastrofe, drame, moarte si argumente mistice la toate cele enumerate,
fapt care duce lent, gradat, structurat (sau sigur, ca nu stiu exact cum
sa ma exprim aici) la paranoia, stres si griji continue subjustificate, la un fond anxios sau depresiv. Ma saturasem si de procesul de lamentare. M-am saturat sa nu fiu inteles, sa trebuiasca sa ma explic.
Cu
doua zile de primavara nu trece (o) iarna (lunga / anevoioasa). Nu imi
permit sa ma mut intr-un loc mai mult sau mai putin "(doar) al meu"
deocamdata, nu pot lua o pauza; nici macar sa-mi inchid mobilul o zi
nu-mi permit.
Lipsa constanta de liniste interioara intrerupta rar
de oaze de calm si aparenta (nu pseudo-, cat mai degraba cvasi-)
armonie duce treptat la atrofierea papilelor gustative responsabile cu
aroma particulara vietii (cu nuante caracteristice efemere uneori apreciabile) si mai apoi la pierderea vointei de a supravietui.
Iar totul (in jur) se consuma, altereaza, degradeaza si in cele din
urma distruge in acest rastimp (de neputinte si resemnare) pana la
punctul de ireversibilitate. Psihotic. Mortuar. Fantomatic in final.
Declatatie
intocmita azi in sediul central conceptual (cel mai inalt), camera
(subterana) a metroului neprevazut, incheiata si semnata pe proprie
raspundere, Z."
Si sa mai crezi contrariul, ca motorul trairii neuns la timp de multa vreme s-a stricat si nu ai/gasesti ceva nou de spus in fiecare zi, din trunchiul si rarunchiul creativitatii; pfff, ce scuza mediocra!
La asa o lectura buna merge si un Wagner sau un Carl Orff (sau Burana, sa poata publicul meu infocat sa simta ca epatez),
nu atat pentru gravitatea care motiveaza, sau ilustreaza vreun moment
de izbanda glorioasa, semi-absoluta, poate chiar cu usoare note
fatidice, cat pentru forta pe care o implica, imprima, impune strivitor. Sfat practic: niciodata nu poti fi prea sigur ca s-au stors bine rufele, asa ca reia procesul (in mainile tale)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu