(scumpe) peroraţii

...din această seară şi pentru dimineaţa următoare.

      Există unii bărbaţi care venerează femeile, pe unele femei cel puţin, până la nivelul de idee imaterială, imponderabilă şi infailibilă. Cei drept, unii pot fi doar ipocriţi, chiar şi fără voia lor, neintenţionaţi şi neacuzabili prin urmare, şi pot descrie-o pe cea supusă atenţiei lor în fel şi chip abstract şi absolut până ce primesc prăjiturica, iar mai apoi să uite de aceste atribute {sublime} lipsite de comparaţie şi să vadă într-o altă nouă lumină toate cele, dar nu despre aceia vorbesc, ci de cei sinceri, cu trăiri originale, genuini până în măduva oaselor, până în miezul simţirilor, până în pânzele albe. Pe femei le pot înţelege să facă asta, faţă de bărbaţi, pentru că au instinctul matern şi sunt protective până la incorporare / asimilare în făptura lor extinsă, pentru că simt mai mult, mai intens, mai nuanţat şi au nevoie de hrană crudă / proaspătă pentru aceste simţuri, pentru că au exterior - şi nu la fizic mă refer - fragil şi dornic de forţă ca incendiul de pompieri, pentru că sunt bărbat (şi-mi permit cu nonşalanţă să gândesc atât de simplu), însă pe bărbaţi nu-i pot înţelege, lăsând la o parte vreun argument oeudipian! Oamenii aceştia sunt cei care reuşesc, în mintea lor şi inclusiv şi pentru alţii, să transforme o persoană din carne şi oase şi sânge şi organe interne cu funcţii diverse şi varii secreţii şi reziduri excretate ale organismului, cu pusee neaşteptate, sau accese de nervi, cu nevoi neîmplinite sau neîmplinibile, cu firi distincte personale inaccesibile - departe de mine încercarea de a sublinia doar negativul existenţei umane - însă, cel mai important, cu senzaţia impactului realităţii materiale (ca diferenţa dintre o persoană vie, palpabilă etc. şi un desen animat, oricât de realist realizat), deloc perfectă, ideală sau maleabilă mental, într-o reprezentare alcătuită {compusă} doar din cumuli de cogniţii îndulcite şi clişee digerbile, chiar plăcute poate rareori, uneori înălţătoare - doar gânduri lipsite de simţ concret, ce te ating în alt punct decât cel consacrat contactului imediat, direct, iminent, ireversibil, uşor violent prin natura sa cu o persoană. Desigur, mă refer prin descriere literară, prin poezie poate, prin mărturiile care ne rămân despre relaţii, vise, aspiraţii, prin texte în care ni se vorbeşte despre persoane care poate mai trăiesc, dar nu le cunoaştem, imaginii mentale cosmetizate în {detrimentul} defavoarea întregului cu vagi valenţe de unic.

      Când eram adolescent mă consideram şi surprindeam uneori ca fiind matur şi profund - un adevărat contorsionist lăuntric de meserie, lipsit de entuziasmul tineresc sau voinţă oarbă! -, deşi cu o viziune bidimensională a lumii (rău sau bine, urât sau frumos, da sau nu - deşi adesea eram "nu ştiu" sau "poate" - etc.), probabil ca foarte mulţi alţii la vârstele acelea delicate, deşi nu toţi, căci sigur trebuie să fie - să fi fost - unii mai răsăriţi într-adevăr, iar alţii nici nu erau plantaţi (încă, sau nicicând vreodată). Când mi s-au deschis neplăcut ochii, mai apoi, după scurte armonii subtile, nu musai sublime - ca atunci când visezi frumos şi nu ai cunoştinţă că nu e aevea ce se întâmplă, iar când te trezeşti ţi-ai dori să amâni, să mai dormi puţin, chiar dacă îţi place ziua însorită ce ţi se arată mijit printre gene, să nu pierzi gustul oniric descoperit - aş fi crezut că voi fi descoperit o lume normală bine-cunoscut tridimensională: acelaşi vis, aceeaşi poveste preferabil pozitivă plus încă o faţetă nouă, inedită, o intrare de serviciu, o ieşire secretă, un schelet ascuns în dulap etc., orice, posesia cunoaşterii unui curcubeu magic / fermecat şi personal în cel mai pur egoism, oricum! Însă, azi îmi dau seama că am aflat o realitate multidimensională, X-dimensională, unde X este variabila în funcţie de stare si context, de atmosfera generală creatoare / generatoare, a ceea ce este sau nu mai ajunge a fi, necunoscută.

      Atâtea direcţii, atâtea posibilităţi, atâtea dimensiuni! obsedant pentru o minte uşor plăpândă.
Plăcute toate, adorate momentual, râsete diferite, strănuturi diferite, sclipiri / străluciri în ochi diferite, priviri diferite, gesturi diferite ale mâinii - unde, desigur, ca subcategorii intră lungimi şi forme şi scheme diferite ale degetelor :) -, graţii diferite, de la cele solare la cele subterane, texturi diferite ale materiei, de la rocă cristalizată la moliciune carnală sau structură repetitivă de desiş infinit de fire în reţea, de iarbă, de calculator, de idei, de cosmos, de sentimente nutrite, nenumărate limbi străine evocând necunoscutul instant atrăgător / şarmant / magnetic / răpitor alternativ, diferite forme, modulaţii, mişcări, structuri, expresii, dorinţe, porniri, argumente, intenţii, diverse infinităţi! în doar două ore, pe un patinoar şi într-un McDo' şi pe scurtul, temporal, drum înspre, dintre şi dinspre, într-un gust solitar complet şi o sărăcie lucie.

Probabil că îmi voi repeta euforic discursul, acelaşi mereu, la nesfârşit până când îi voi molipsi pe ceilalti din jur, cel mult, cu acest naiv entuziasm, sau îi voi enerva la culme şi îmbolnăvi de-a dreptul.

Sunete de tramvai, de chei, de tuse productivă sau seacă, de gemete, de lamă a patinei tăind ferm gheaţa, maiestuos şi cu precizie, de om izbindu-se în parapeţi şi căzând spectaculos în repetate rânduri, de scărpinat de piele, de mângâieri (n-am observat până azi că acest cuvânt are în alcătuire o direcţie retrogradă) intime, de spălat geamuri cu ziar mototolit, de ceai fierbând cu drag boem, de peniţă de condei zgâriind suprafaţa netedă a hârtiei, de tras apa la WC, de pneuri călcând ciclic rapid asfaltul, de maşina de gunoi care vine dimineaţa devreme, de grup compact de biciclişti, de ultimele ştiri curgând continuu ca zgomot de fond capitonând un spaţiu închis, de aer rece şi gol în vastitatea nocturnă a naturii, de taste şterse în scris frenetic creativ sau birocratic, de apă curgând neîncetat, de ceas ticăind delicat, de tacâmuri metalice şi farfurii din ceramică puse pe masă de către familii numeroase necunoscute aşezând sau strângând masa în depărtare în înălţime, de bârfe lipsite de importanţă printre blocuri, de ecouri montane, de comercianţi ambulanţi iliciţi, repetându-se sacadat, de peroane pline în gară, de orgasm feminin autostimulat cu chipul ascuns, cufundat într-o carte bună, exprimat năduşit cu curaj şi putere într-o formă gălăgioasă tandră, nevulgară, de lectură în şoaptă a prospectelor de medicamente (şi plăcere livrescă în faţa cuvântului "simpatomimetice"), de arc electric sau scurtcircuit... alcătuind o simfonie desăvârşită a cotidianului!

Delir; pam-pam!

*Agnetha Fältskog - Wrap Your Arms Around Me ; Quarteto Novo.

[epistola nescrisă încă]

...şi-a încetat a-mi mai părea deştept...
şi nici frumos nu-mi mai părea...
căci a chelit, şi-a-mbătrânit
şi-alte cusururi, multe, s-au ivit
treptat treptat spre observat;
şi-ncet încet mi-a luat şi-atracţia...
ce mi-o purta furată întrerupt,
când îl ştiam cumva pe împrejur,
ca un sejur plăcut dar prea abrupt!
şi-am încetat să-l mai iubesc...
şi am scăpat într-un târziu
de dorul ce i-l dam pe-ascuns
şi umbrele ce îi purtam pe suflet
între un gol tardiv şi-un simţ de neajuns
şi mă-ntrebam acum, într-o trezie:
ce mi s-a năzărit atunci, să fie,
de-am hărăzit şi izbutit şi izbăvit
asemenea odraslă de odor,
mai light, sau volatil, decât un nor,
dar mult mai greu decât sentinţa ultimă,
la crunt omor, prin aprigă uitare?!...

timpul în sine 'mi dă crezare!

sfere cu colturi

mânere-de-cuvinte la oameni-valize,
simţuri-balize în larg de trăiri pliante
şi liane-atârnătoare de ere-amante
în chipuri şarmante peste năpaste,
peste nopţile caste îmbrăcate
de vaste prăpăstii planetare -
unde?, cine?, oare?, universul-uitare
în valuri pline de spumă înecătoare
prin continent peste ţărmuri-visare;
o viaţă-călătorie nu pân' la bulgari
şi 'napoi, plini de consum şi veselie!
un rest de cuvinte nemeşteşugite:
fervente, efervescente, penurie.



* sofa surfers - good day to die; mă bucur de apariţiile spontane şi necontrolate ale culturii generale de background, prezentă se pare chiar şi când o uit, care astăzi a reuşit să-şi facă simţită existenţa prin pop-up-ul refrenului acestei piese de nici eu nu ştiu unde matinal în mintea mea.