memento vitae

zilele importante miros altfel mereu. probabil ca au chiar si alt gust. iti vin altfel, cad altfel pe tine, le tragi pe tine altfel, le porti altfel. toate acele dati cand cu emotiile-n gat, cu tremur in carne, cu palmele transmpirate, cu gura inclestata si inima largindu-ti limitele corpului in repetate randuri, pompand sangele ca un vulcan activ, cu maruntele bucurii drept cel mai mare chin imediat, temporar. cu clipele sau zilele ce-i urmeaza fiecareia, un perpetuu dans la brat cu infinita pace, implinire, freamat bland precum o boare, viata infailibila, nemuritoare. zilele care nu sunt simplu praf, nisip sau pietre; zilele care sunt piramide, columne sau faruri. zile ca un munte inalt pana la nori inconjurat doar de aer curat pe o raza de cat vezi cu ochii, respirabil, satios. cat poti vedea inainte. adesea, zilele cu "intaia data" sau cu "de-acum incolo", sau acele zile ce-ajung sa stea "candva" intr-un fel de preamintire. cine mai tine minte acele eruptii viscerale de emotii surde?... acele enclave junesti.

direct din carcera

daca mai toata lumea se lamenteaza si reuseste sa exceleze in asta, absolvind cu atestat, de ce sa nu incerc si eu? macar cat sa-mi demonstrez (si mie) ca nu sunt mai prejos. ma absolv! de mine, de creativitate, de vointa. pentru doctorat, probabil, de nevoie.
mi-e sila de glazura de familie, dar tot pe-atat mi-e (de) sila si de viata ca un spectacol. da, fara semnul exclamarii, ca incerc sa mentin o limita a decentei aici. la drept vorbind, de ce nu-mi mai e sila?!...
ce risipa de viata!... reflectam putin inainte.
si ce-ar mai fi viata asta daca n-as trata existenta ca un (singur) adevar absolut? probabil ca minciuna ar fi completa. n.b.: nuante roz scaparand, scanteind viu in jurul meu... si bacovia m-ar imbratisa strans ca pe-un frate bun aka his brother from another mother!
contorsionat si amortit asa, asa ma simt.

... si rufele ar sta intinse la uscat, in bataia vantului, dar n-au fost spalate.

spatiu puncte puncte puncte
(desi mai corect, probabil ca ar suna capital, sau intr-o nota mult prea grava, chiar cu conotatii morbide, "punct punct punct")

(pr)intre acte

[pe de-a-ntregul]
Nicicând n-a fost în societate
norma artistică o normă plină (-ntreagă)
să fie pe deplin normal a fi
cu frumosul perfect anormal.

[duet perfect]
Sărăcia şi avuţia
sunt două antonime
care se au în rime.

[prea-plin]
Bumm-ul cordal intercostal
basul sangvin visceral
organic vivace vârtos
cu vlagă răsună râvnind
graniţa trupului rătăcind
s-o lase uitării ruine.

[sentiment ivoar]*
Nu te-amăgi şi nu visa
ca fierul călit în răstimp -
sabia în foc şi cu apă bătută -
să aibă în noapte mireasma plăcută
de liliac, de lăcrămioare, tei sau salcâm,
să-ţi fie aerul drag din plămân
sau pernă moale mulată
iubitei; însă, doar...
culoarea ivoar.

[ ceva cumva intim ]
simţind un cuplu sub clarul de lună
bidirecţional în mijloc de drum,
ea foarte frumoasă, el total hotărât,
necântându-şi totuşi în strună
şi lăsând să iasă mult fum, dar încă
cu calm analizănd încontinuu,
probabil de la Androgin spre noi
Întreg Destinu' ce i-ar fi legat
cu o nevăzută aş zice sacră aţă,
pe semne acum puţin mai subţire,
însă reuşind să se ţină în fire,
mi-am amintit azi (şi) de viaţă
şi mi s-a facut dureros dor de ea,
cum trece aproape nevăzută
şi fragilă, delicată, zbuciumată,
cum palpită,
plutind, fâlfâind, între a fi şi sfârşit -
nimic infinit, arzând cu dorinţa!

(între n.b. şi erată: în mijlocul drumului; nespus de frumoasă; fum cât cuprinde; analizând în detaliu; ţinându-se-n fire; arzând în interior de dorinţă)

---------------------
* cred ca cu dedicatie, indecis si nesigur, incert :)