memento vitae

zilele importante miros altfel mereu. probabil ca au chiar si alt gust. iti vin altfel, cad altfel pe tine, le tragi pe tine altfel, le porti altfel. toate acele dati cand cu emotiile-n gat, cu tremur in carne, cu palmele transmpirate, cu gura inclestata si inima largindu-ti limitele corpului in repetate randuri, pompand sangele ca un vulcan activ, cu maruntele bucurii drept cel mai mare chin imediat, temporar. cu clipele sau zilele ce-i urmeaza fiecareia, un perpetuu dans la brat cu infinita pace, implinire, freamat bland precum o boare, viata infailibila, nemuritoare. zilele care nu sunt simplu praf, nisip sau pietre; zilele care sunt piramide, columne sau faruri. zile ca un munte inalt pana la nori inconjurat doar de aer curat pe o raza de cat vezi cu ochii, respirabil, satios. cat poti vedea inainte. adesea, zilele cu "intaia data" sau cu "de-acum incolo", sau acele zile ce-ajung sa stea "candva" intr-un fel de preamintire. cine mai tine minte acele eruptii viscerale de emotii surde?... acele enclave junesti.