daca mai toata lumea se lamenteaza si reuseste sa exceleze in asta, absolvind cu atestat, de ce sa nu incerc si eu? macar cat sa-mi demonstrez (si mie) ca nu sunt mai prejos. ma absolv! de mine, de creativitate, de vointa. pentru doctorat, probabil, de nevoie.
mi-e sila de glazura de familie, dar tot pe-atat mi-e (de) sila si de viata ca un spectacol. da, fara semnul exclamarii, ca incerc sa mentin o limita a decentei aici. la drept vorbind, de ce nu-mi mai e sila?!...
ce risipa de viata!... reflectam putin inainte.
si ce-ar mai fi viata asta daca n-as trata existenta ca un (singur) adevar absolut? probabil ca minciuna ar fi completa. n.b.: nuante roz scaparand, scanteind viu in jurul meu... si bacovia m-ar imbratisa strans ca pe-un frate bun aka his brother from another mother!
contorsionat si amortit asa, asa ma simt.
... si rufele ar sta intinse la uscat, in bataia vantului, dar n-au fost spalate.
spatiu puncte puncte puncte
(desi mai corect, probabil ca ar suna capital, sau intr-o nota mult prea grava, chiar cu conotatii morbide, "punct punct punct")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu