TFB si VFM

    ... in padurea interzisa din "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", am ajuns, intr-o insuficienta confundata c-un arhiplin si inapoi, in oglinda.
sunt la limita fiintei, simultan sus in balcon, deasupra prapastiei si jos, inotand prin cascada rafalnic curgatoare; cu inima plesnita ca un balon, cu bulgari de diamant inghesuiti peste corzile vocale, cu caile aerului infundate, ingradite si bubuituri in firele subtiri ale gatului, ca cele de berbec menit sa darame patrunderea in fortareata.
scumpe naluci / fantasme musca infometate din umbra mea si le hranesc pe toate asemeni celui crescut de lupi, lupi crescand. ma dezmierd si pier incet, prelins prin orele tarzii. cunosc si uit, in balans, si demontez si demolez si sedimentez si mai adaug cate putin peste; construiesc si daram si ma daram construind si ma construiesc daramand. si la ce folos toate aceste cuvinte ce nici macar nu licaresc pe suprafata monumentelor reci de bazalt ce se-ascund intim(e) si dorm feeric?
desigur, un car de flori, precum odinioara, sonete scrise pentru o orchestra de viori, valuri de culoare pulbere, jungle exotice intregi de fructe straine, un vast buchet de rasete la unison, scene din cele mai umile dar si cele mai inaltatoare pentru joc, un inventar alfabetar al tuturor emotiilor posibile si cate si mai cate, toate, de-as putea, cuvinte din cele mai alese! ma razvratesc, reneg aceste randuri ultime, din prea putina sinceritate, parca, spre cliseu; si mai multa sinceritate de-atat, de mi-ar fi cu putinta 'n schimb...! sa daruiesc. {pentru ca nici nu trebuie a merita, ci doar a asculta si-a zice mai departe cu blandete}
nu ma pot exprima aici, sincer, si acum, ca fiecareia in parte i-as da... un mic intreg, univers, acela pe masura potrivita, nici prea stramt, nici prea larg, nici prea usor, dar nici prea greu, nici prea albastru, nici prea roz :p, linistitor dar si frematator... si nici macar la schimb si nici pentru ca ar fi (fost) azi 8 martie, ci asa... si doar asa!

"doi poli de-acelaşi semn
ce, distanţându-ne, suntem (re)împinşi
spre dans, din nou -
un dans al nopţilor de-argint
un fâlfâit de fluturar
sub uruit stelar
zumzet extatic de greieri
şi-orgasme cristaline {craniene}
ce-nghesuie visul solar
în orbite lipsite de suflu
şi-mping noaptea spre ziuă
şi ziua 'napoi în noapte
curgând vascular"