Am venit din club la ora 6 si ceva, dupa o bere, doua, trei si cateva dansuri, mai agresiv zbantuite sau mai molcom taraganate si o discutie, doua, un ras, o lacrima, toate umane si m-am apucat sa-mi spal oldschool, de mana, in lighian niste tricouri, boxeri si sosete inainte de a ma culca, pt. interviul de job care ma asteapta in cateva ore. Si m-am simtit important, cu scop, cu motive de sacrificiu - sa dorm putin, in rand cu lumea (cu L mare), apartenent societatii pe care nu mi-o pot insusi, apropria conceptual, la care nu pot adera mai mult decat atat, in care nici cu greu nu ma regasesc adesea. M-am simtit adaptat, chiar daca sunt departe de imaginea ce mi s-a proiectat in minte, sau desi nici n-am trudit la serviciu, sa aduc mancare acasa si nici n-am spalat hainele copilului pana sa fac bataturi la degete vreodata pana acum asemeni parintilor in general. Si asa am realizat ca probabil singurul lucru peste cunoastere, peste propria dorinta/sete de informatie si autodezvoltare nu poate sta decat oferirea cunoasterii, asa cum o fac parintii sau profesorii, cu atentie, daruire, grija si interes, in sine actul instruirii sau servirea cu raspunsuri, posibilitati, oportunitati, sau stimulare neconditionata, dezvoltarea si modelarea mintii, lumii launtrice.
Si, in timp ce-mi clateam sosetele si le intindeam la uscat, am mai inteles un lucru: in spatele imaginii seducatoare si usor inabordabile pe care o primesti mai mult sau mai putin pe tava, mai mult sau mai putin luxurianta, pe langa bautura exotica si atitudinea infailibila cu care o bea, pe langa rasul frumos de om inteligent si interesant, pe langa rafinamentul acela ce invaluie necunoasterea caracterului personal, intim, pe langa sanii ce-ti sugereaza/imprima in minte un sex apetisant si hainele-i care potenteaza aceasta fantasma, poate si fata/tanara/domnisoara/femeia/omul acela isi spala sosetele manual, poate nu are tot timpul haine curate cu care sa iasa in oras, poate are gauri in tenesi uneori, poate nu mai are bani de iesit sau i-a cheltuit pe toti si nu-i ajung de taxi, sa se intoarca tarziu, dar nu destul de devreme, poate se simte intimidata cateodata de o persoana pana in pragul in care sa nu poata rosti/articula nimic fascinant/interesant/destept/deosebit si inghite in sec frustrari ce s-ar acumula, si alte detalii mai scarboase, care i-ar bucura nespus pe unii baieti, dar care nu ma intereseaza acum si ma intreb tardiv si retoric... cine dracu' a pus piedestalul ala acolo pe care zace un tablou simplu bidimensional dar cu aceeasi putere pe care o are o poza porno in ochii unei persoane proaspat iesite din post? ...Si la ce-mi folosteste ca stiu asta (de-)acum (incolo)? :-)
Tu cum ai vrea sa fie mama copilului tau? (Stai, cu cine naiba vorbesc?! :-O )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu