miercuri, 27 august 2014
luni, 26 mai 2014
6:30-8:32
Am venit din club la ora 6 si ceva, dupa o bere, doua, trei si cateva dansuri, mai agresiv zbantuite sau mai molcom taraganate si o discutie, doua, un ras, o lacrima, toate umane si m-am apucat sa-mi spal oldschool, de mana, in lighian niste tricouri, boxeri si sosete inainte de a ma culca, pt. interviul de job care ma asteapta in cateva ore. Si m-am simtit important, cu scop, cu motive de sacrificiu - sa dorm putin, in rand cu lumea (cu L mare), apartenent societatii pe care nu mi-o pot insusi, apropria conceptual, la care nu pot adera mai mult decat atat, in care nici cu greu nu ma regasesc adesea. M-am simtit adaptat, chiar daca sunt departe de imaginea ce mi s-a proiectat in minte, sau desi nici n-am trudit la serviciu, sa aduc mancare acasa si nici n-am spalat hainele copilului pana sa fac bataturi la degete vreodata pana acum asemeni parintilor in general. Si asa am realizat ca probabil singurul lucru peste cunoastere, peste propria dorinta/sete de informatie si autodezvoltare nu poate sta decat oferirea cunoasterii, asa cum o fac parintii sau profesorii, cu atentie, daruire, grija si interes, in sine actul instruirii sau servirea cu raspunsuri, posibilitati, oportunitati, sau stimulare neconditionata, dezvoltarea si modelarea mintii, lumii launtrice.
Si, in timp ce-mi clateam sosetele si le intindeam la uscat, am mai inteles un lucru: in spatele imaginii seducatoare si usor inabordabile pe care o primesti mai mult sau mai putin pe tava, mai mult sau mai putin luxurianta, pe langa bautura exotica si atitudinea infailibila cu care o bea, pe langa rasul frumos de om inteligent si interesant, pe langa rafinamentul acela ce invaluie necunoasterea caracterului personal, intim, pe langa sanii ce-ti sugereaza/imprima in minte un sex apetisant si hainele-i care potenteaza aceasta fantasma, poate si fata/tanara/domnisoara/femeia/omul acela isi spala sosetele manual, poate nu are tot timpul haine curate cu care sa iasa in oras, poate are gauri in tenesi uneori, poate nu mai are bani de iesit sau i-a cheltuit pe toti si nu-i ajung de taxi, sa se intoarca tarziu, dar nu destul de devreme, poate se simte intimidata cateodata de o persoana pana in pragul in care sa nu poata rosti/articula nimic fascinant/interesant/destept/deosebit si inghite in sec frustrari ce s-ar acumula, si alte detalii mai scarboase, care i-ar bucura nespus pe unii baieti, dar care nu ma intereseaza acum si ma intreb tardiv si retoric... cine dracu' a pus piedestalul ala acolo pe care zace un tablou simplu bidimensional dar cu aceeasi putere pe care o are o poza porno in ochii unei persoane proaspat iesite din post? ...Si la ce-mi folosteste ca stiu asta (de-)acum (incolo)? :-)
Tu cum ai vrea sa fie mama copilului tau? (Stai, cu cine naiba vorbesc?! :-O )
Si, in timp ce-mi clateam sosetele si le intindeam la uscat, am mai inteles un lucru: in spatele imaginii seducatoare si usor inabordabile pe care o primesti mai mult sau mai putin pe tava, mai mult sau mai putin luxurianta, pe langa bautura exotica si atitudinea infailibila cu care o bea, pe langa rasul frumos de om inteligent si interesant, pe langa rafinamentul acela ce invaluie necunoasterea caracterului personal, intim, pe langa sanii ce-ti sugereaza/imprima in minte un sex apetisant si hainele-i care potenteaza aceasta fantasma, poate si fata/tanara/domnisoara/femeia/omul acela isi spala sosetele manual, poate nu are tot timpul haine curate cu care sa iasa in oras, poate are gauri in tenesi uneori, poate nu mai are bani de iesit sau i-a cheltuit pe toti si nu-i ajung de taxi, sa se intoarca tarziu, dar nu destul de devreme, poate se simte intimidata cateodata de o persoana pana in pragul in care sa nu poata rosti/articula nimic fascinant/interesant/destept/deosebit si inghite in sec frustrari ce s-ar acumula, si alte detalii mai scarboase, care i-ar bucura nespus pe unii baieti, dar care nu ma intereseaza acum si ma intreb tardiv si retoric... cine dracu' a pus piedestalul ala acolo pe care zace un tablou simplu bidimensional dar cu aceeasi putere pe care o are o poza porno in ochii unei persoane proaspat iesite din post? ...Si la ce-mi folosteste ca stiu asta (de-)acum (incolo)? :-)
Tu cum ai vrea sa fie mama copilului tau? (Stai, cu cine naiba vorbesc?! :-O )
miercuri, 23 aprilie 2014
fara titlu (2)
...si lucrurile se intorc de unde au plecat...
mi-a fost dat zilele precedente sa ascult Garbage. si ceva interesant s-a intamplat prin asta. o decada a facut un ciclu complet - de trairi, de perceptii, de gusturi, de experiente. dupa poezie electrica si vibe abstract, dupa emotii clasice cu atata maiestrie orchestrate, dupa raspunsuri, certitudini si sigurante postcautari, am ajuns sa reascult Guano Apes si altele de launtru adolescentin. cu aceeasi placere cu care o faceam si acum 10 ani. e adevarat ca 10 ani sunt un nimic chiar si pentru o viata de om, daramite pt firele de par incalcit ale universului.
tot azi reflectam la zbor. la zbor solitar prin furtuna, prin necunoscut, prin alb imaculat fara repere, in loop-uri concentrice, spiralate, in profunzime si inapoi. la miscari brauniene umane, din perspectiva sensului. "si inapoi" devine foarte bine pus aici, cu greutate, fara chiar sa constientizez imediat. gandeam la plecatul din cuib, fortat, impins, dornic, curios, pierdut, oricum. la desprinderea de definitii exacte, de mediu deja format, de la liniste la neliniste, sau de la tumult la calm. la traseul migrarii fara busola, doar pe intuitii, pe banuieli, pipaind, incercand. la toate valentele acestui spatiu de tranzitie, in care trecerea si necunoasterea se arata precum absolutul. la faptul ca intr-o zi se aseaza intr-un fel sau altul toate si zborul trecut capata alte valente in lumina cea noua, cele mai aproape de adevar poate. la zborul dintr-un cuib pentru a ajunge in final in alt cuib, dintr-o necesitate de migratie si intr-o nevoie de cuib, sau put si simplu la pieirea pe drum, urmandu-ti chemarea. si e interesant cum toate sunt si toate, aceleasi, capata diferite insemnatati si se arata in varii feluri, fals sau adevarat sau fals-adevarat sau oricum in functie de context si in raport cu referintiali diferiti.
si copiii au crescut in timpul asta. si au inceput si ei sa descopere aceasta lume incet incet fara sa-si dea seama concret, coerent, fara sa inteleaga pe ce taramuri pasesc, dandu-le propria forma, propria interpretare. si noi am crescut. si inca mai crestem.
si ma gandesc, cand ajung in port ca am crezut ca marea este totul. si imi dau seama ca nu stim ca e furtuna pe mare, credeam ca asa e marea tot timpul, ca asta este.
si ma gandesc la ce inteleg ceilalti, cei (si) mai tineri, din toata invalmaseala si harababura asta, prin focul continuu de informatii interpretabile si indoielnice, de ricoseuri subtile prin care trec, care constituie inevitabil viata, fara reperul unui far, pierdut, ascuns de ceata densa. (acesta nu e un text al martorilor lui iehova, camuflat, chiar daca ar putea parea asa) si ma intreb si eu ce inteleg oare; si inteleg bine asa cum o fac; si am ajuns la mal sau sunt inca pe mare; sau am iesit deja in cosmos si nici nu-mi mai dau seama pe ce mai pasesc?
... din toata reteaua asta intangibila, subtila, uneori imperceptibila, nemanipulabila efectiv (ci doar indirect, poate), abstracta, de rezultante (strict) umane...
mi-a fost dat zilele precedente sa ascult Garbage. si ceva interesant s-a intamplat prin asta. o decada a facut un ciclu complet - de trairi, de perceptii, de gusturi, de experiente. dupa poezie electrica si vibe abstract, dupa emotii clasice cu atata maiestrie orchestrate, dupa raspunsuri, certitudini si sigurante postcautari, am ajuns sa reascult Guano Apes si altele de launtru adolescentin. cu aceeasi placere cu care o faceam si acum 10 ani. e adevarat ca 10 ani sunt un nimic chiar si pentru o viata de om, daramite pt firele de par incalcit ale universului.
tot azi reflectam la zbor. la zbor solitar prin furtuna, prin necunoscut, prin alb imaculat fara repere, in loop-uri concentrice, spiralate, in profunzime si inapoi. la miscari brauniene umane, din perspectiva sensului. "si inapoi" devine foarte bine pus aici, cu greutate, fara chiar sa constientizez imediat. gandeam la plecatul din cuib, fortat, impins, dornic, curios, pierdut, oricum. la desprinderea de definitii exacte, de mediu deja format, de la liniste la neliniste, sau de la tumult la calm. la traseul migrarii fara busola, doar pe intuitii, pe banuieli, pipaind, incercand. la toate valentele acestui spatiu de tranzitie, in care trecerea si necunoasterea se arata precum absolutul. la faptul ca intr-o zi se aseaza intr-un fel sau altul toate si zborul trecut capata alte valente in lumina cea noua, cele mai aproape de adevar poate. la zborul dintr-un cuib pentru a ajunge in final in alt cuib, dintr-o necesitate de migratie si intr-o nevoie de cuib, sau put si simplu la pieirea pe drum, urmandu-ti chemarea. si e interesant cum toate sunt si toate, aceleasi, capata diferite insemnatati si se arata in varii feluri, fals sau adevarat sau fals-adevarat sau oricum in functie de context si in raport cu referintiali diferiti.
si copiii au crescut in timpul asta. si au inceput si ei sa descopere aceasta lume incet incet fara sa-si dea seama concret, coerent, fara sa inteleaga pe ce taramuri pasesc, dandu-le propria forma, propria interpretare. si noi am crescut. si inca mai crestem.
si ma gandesc, cand ajung in port ca am crezut ca marea este totul. si imi dau seama ca nu stim ca e furtuna pe mare, credeam ca asa e marea tot timpul, ca asta este.
si ma gandesc la ce inteleg ceilalti, cei (si) mai tineri, din toata invalmaseala si harababura asta, prin focul continuu de informatii interpretabile si indoielnice, de ricoseuri subtile prin care trec, care constituie inevitabil viata, fara reperul unui far, pierdut, ascuns de ceata densa. (acesta nu e un text al martorilor lui iehova, camuflat, chiar daca ar putea parea asa) si ma intreb si eu ce inteleg oare; si inteleg bine asa cum o fac; si am ajuns la mal sau sunt inca pe mare; sau am iesit deja in cosmos si nici nu-mi mai dau seama pe ce mai pasesc?
... din toata reteaua asta intangibila, subtila, uneori imperceptibila, nemanipulabila efectiv (ci doar indirect, poate), abstracta, de rezultante (strict) umane...
duminică, 20 aprilie 2014
fara titlu
la inceput, oamenii sunt precum Mos Craciun sau Iepurasul sau alte alea cand esti mic - exista (nu doar fizic, ci mai mult) pur si simplu, orice s-ar intampla, concret, fara nici o urma de indoiala, de intrebare, dintr-o motivatie / intr-o ratiune aproape organica, fara nevoia vreunei justificari, explicatii, argumentari, dar ajungi in final sa remarci ca oamenii sunt precum maselele cand esti matur si catva calit: te dor o perioada, la inceput mai usor poate, pana cand apoi te urci pe pereti si ai face orice, ti-ai da jos mandibula cu pichamarul, te-ai ciopli singur cu dalta, te-ai lasat tractat de un 4x4 legat de masea, numai sa nu mai simti nimic, sa te lase durerea, sa poti respira in tihna, iar la un moment dat, totul trece - cumva inexplicabil din prisma suferintei - si o liniste deplina se instaleaza potentata - a cazut sau ti-a extras-o un specialist! si parca uiti cat de mult te-a durut, cat iti venea sa strigi, cata votka ai fi bagat, sa-ti amorteasca totul in tine si, in timp, te obisnuiesti si fara ea. vreodata, daca vei vrea, iti poti pune alta, daca nu, poti foarte bine sa ramai asa... pana cand toate vor fi cazut si nu vei mai avea cum / cu ce mesteca.
e mai greu pana vezi paralela, dar daca ai zbierat vreodata o saptamana de la o masea si daca stii cum cineva ti-a disparut din memorie, neputandu-ti-o retrezi cu prezenta, caci nu se poate fizic, e simplu de inteles.
si, de altfel, cred ca e un exemplu care nu functioneaza doar cu oameni, ci si cu idei, credinte, intelegeri asupra fenomenelor din lume si tot asa.
ce-i drept, imi dau seama ca nu e vreo revelatie divina si-mi cer scuze indirect fata de cei care oricum stiau toate astea si care, poate, chiar au zbierat o viata intreaga sau inca mai zbiara.
e mai greu pana vezi paralela, dar daca ai zbierat vreodata o saptamana de la o masea si daca stii cum cineva ti-a disparut din memorie, neputandu-ti-o retrezi cu prezenta, caci nu se poate fizic, e simplu de inteles.
si, de altfel, cred ca e un exemplu care nu functioneaza doar cu oameni, ci si cu idei, credinte, intelegeri asupra fenomenelor din lume si tot asa.
ce-i drept, imi dau seama ca nu e vreo revelatie divina si-mi cer scuze indirect fata de cei care oricum stiau toate astea si care, poate, chiar au zbierat o viata intreaga sau inca mai zbiara.
sâmbătă, 19 aprilie 2014
sub ploaie de aprilie
tocmai ma pregateam sa anunt "aici pescarul, catre submarin: pestisorul a fost prins!", desi trebuie sa fi iscusit in de-ale momelilor, chiar si-asa, caci nu se lasa prea usor gasit, cand mi-a iesit in cale aceasta piesa, pe care probabil ca n-as fi postat-o pentru altceva daca nu pentru videoclipul ei, chiar daca e simpatica si melodia cu atmosfera pe care o propune si mai putin cu mesajul pe care-l comunica. nu pot spune ca-s nici pro, nici contra comportamentelor frumoase, de altfel pot spune doar ca sunt exclus.
iar pentru cei cu inima blanda, care-si ingaduie timp sa mai hraneasca si pescarusii, pot oferi tot playlistul, cu dragute sau mai putin dragute, care nu-mi apartine, dar care ruleaza linistit in background; alt aer.
* Garden City Movement - Move On (Official Video)
iar pentru cei cu inima blanda, care-si ingaduie timp sa mai hraneasca si pescarusii, pot oferi tot playlistul, cu dragute sau mai putin dragute, care nu-mi apartine, dar care ruleaza linistit in background; alt aer.
* Garden City Movement - Move On (Official Video)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)