pe langa encefal...

... ca atunci cand te-ai trezi dintr-un somn adanc si lung, cumva, fara sa stii ca te-ai nascut vreodata. fara macar a stii ce-nseamna nastere(a), ce este, ce presupune, cum se desfasoara. fara macar sa stii ce este somnul sau ce ti-a pricinuit trezirea si ce i-a precedat aceastei stari de constienta nedefinita in mintea-ti neformata cu/de (astfel de) concepte. "cine esti?", "unde esti?", sau chiar puternica si dramatica "ce esti?!" n-ar avea rezonanta, ar fi nimicuri, n-ar exista iar viteza... viteza ar fi nemasurabila probabil a trairilor confuze, incerte, ilogice! om, animal, planta, pamant, aer, femeie, barbat, mama, copilarie, maturitate, bun, rau, coerent, incoerent, concret, absurd, virtual, aparent, conştienţă, inconştienţă samd.! n-ar fi oare aceste simple cuvinte acum explozii ample ce-ar putea chiar lasa cratere adanci sau dureroase in urma in omul amnezic? in gelatinosul sau inauntru. in fluida sa viziune a ce-i este exterior, a ceea ce nu cunoaste daca ii este sau nu propriu, el insusi inca, a ceea ce nu stie in jurul sau. pe cat de mare cosmosul pe-atat de doua ori mai multa necunoastere... si nici o intrebare, nimic, nici un gand, nici un cuvant! doar o liniste patrunzatoare cat vastul univers. lipsit de vreun limbaj, dar cu un cord pulsand continuu in carcasa toracica si un creier plutind in zeama magica, magnifica, un om-planta, un om-vaza cu flori, un preaiubit om-dulap in viata ta, in camera ta, langa patul tau, adapostindu-ti intreaga garderoba mult indragita pt. ca-ti face zambetul sa radieze, sanii sa ciupeasca priviri aprinse, picioarele sa pluteasca, bratele sa absoarba imbratisari, saruturi samd. un om-umbrela... care-n nestirea celorlalti si chiar si-a sa, sa cuprinda sub arcurile-i frante imaginea ascunsa a intregului, a conceptului mai larg decat "este".
muscand din timp cu nici-nu-stie-ce si avand in ochii mati cenusii inchisa expresia expresiva "nu e acasa astazi, implicit va rog reveniti"!...

la unison

sunt intrebat ironic daca mai pot, daca mai pot sa privesc atat. de-atata privit ar fi trebuit sa-mi iasa ochii pana acum, probabil! experienta isi spune cuvantul aici. ceea ce ma face sa-mi dau seama ca am doua chestii in comun cu melcul, nu doar una cum credeam: viteza ideala contemplatiei si extreme organe ale simtului vizual supraponderal.

ma intreb care este diferenta, granita dintre inauntru si afara. care-i limita? unde? cand inauntru devine afara si vice-versa, cand afara devine inauntru? cat de restrans e inauntru; cat de vast e (in)afara? cat se poate extinde inauntru pana sa-si piarda notiunea? poate sa se stranga pana sa dispara? inauntru nu ascunde vreun inafara? afara nu poate fi tratat ca inauntru? nu sunt oare la fel? afara nu cunoaste intranduri? oare au unitati de masura diferite? cum se intrecunosc, cum se recunosc?
inauntru si afara nu vibreaza la unison?
cand te regasesti pe GPS; cand esti pierdut in idei; cand nu esti; cand simti stramtoarea, asudand; cand nu vezi strajerii, unde esti? cand esti?!

multe nopti consecutive

cand viata iti ofera din neant limonada, fara sa fi cerut, fara sa te fi asteptat, fii magar si cere-i si zaharul! sau miere, dupa gust.
the chain

4 sezoane / 78 episoade : 65h usor intrerupte
ultimele zile am fost captiv in munca de 4 ani a unei echipe de foarte multi oameni. efortul depus de acest numar realmente semnificativ de oameni, rezultatul lor, l-am consumat dintr-o data, cu repeziciune, dintr-o sorbire intr-un timp probabil mai scurt decat a luat convingerii si infintarii intregii echipe. bine, cu siguranta n-am fost singurul consumator, deci "oricum"!... produsul in sine, desi deja invechit, expirat de 2 ani in aceasta "Epoca Vitezei", a fost pe masura! criteriul fiind capacitatea de incizie, nu valoarea morala sau estetica sau etc.. m-a zguduit, m-a modelat, m-a sculptat, m-a mestecat si m-a scuipat dupa bunul plac; cam ca la terapie intensiva. mi-a intrat in vise, mi-a ajuns pana si in prima linie de perceptie a lumii inconjuratoare... si nu doar in momentul limita dintre vis si neoniric, cand mintea iti este nesigura, expulzata brusc din "orice e posibil" in imediata materialitate, renascandu-te concret, cat si pe celalalt, acest, taram al aparentului deplin control. este impresionant cat iti poate altera mintea experienta audio-vizuala virtuala; pseudo-omniscienta asupra traseului parcurs.
ajuns la maturitate artistica, cand era intrebat cat i-a luat sa realizeze acel tablou, artistul raspundea: "toata viata". un astfel de rezultat concret, coerent, cumulat, o asemenea forta directionata poate deforma, forma, revela sau ingropa consumatorul inconstient.

criptic. cryptique. crypta. kryptos

jazzul e acasa. asfaltul e acasa. de asemenea si mirosul de post-ploaie, cat si zgomotul ei. cojile de ou spart sunt nori. cica n-am cuvinte, dar am destule. ordine n-am intre ele, dar numai ordine sunt! frumosul e acasa. uratul e mancarea pusa cu drag pe masa dimineata. opusul e iubire. fluxul intrerupt si recompus si multiplicat si iar intrerupt e acasa. fluidul continuu e divin. acasa nu e acasa, insa peste tot e acasa. moale e dorinta. vorbele sunt licurici in distanta dintre buze si dinti, intre acasa si acasa. sentimentele sunt tablouri in casa. oamenii sunt sentimente in muzica. muzica e sanul voluptos erotic. senzual. filosofic. ideatic. magic. magistral. universal. axis mundi. Atlas. asta e navigatie iluzorie prin nonsens.
creatia e acasa. raspunsul e acasa. cosmosul e acasa. padurea neagra e patul. iar casa mea inca nu e un palat, e doar o coliba!

unii zic ca e momentul acela care defineste persoana. altii zic ca e persoana aceea care aduce momentul. eu sunt acelas care pune laolalta aceste opinii contrarii.

ma amuza teribil ca adesea sunt intrebat "vrei ceva?..." pe strada - chit ca de data asta erau minus nu stiu cate grade, troiene peste tot si o prea jucausa antipatica ploaie-ninsoare. unii muncesc pe conditiile astea si mai sunt si binevoitori! cert e ca mereu le raspund politicos si zambind distrat "nu, multumesc!". desi, culmea.... vreau... multe chestii! prea multe, sau poate nu prea multe, prea abstracte, sau poate nici macar abstracte, poate doar complexe, desi extrem de simple. in carti, in filme. in teorie, nici macar in carti sau filme uneori!

astfel asezate toate, fanilor mei, doar opulenta vizuala, sonora si pseudo-aberatica!