jazzul e acasa. asfaltul e acasa. de asemenea si mirosul de post-ploaie, cat si zgomotul ei. cojile de ou spart sunt nori. cica n-am cuvinte, dar am destule. ordine n-am intre ele, dar numai ordine sunt! frumosul e acasa. uratul e mancarea pusa cu drag pe masa dimineata. opusul e iubire. fluxul intrerupt si recompus si multiplicat si iar intrerupt e acasa. fluidul continuu e divin. acasa nu e acasa, insa peste tot e acasa. moale e dorinta. vorbele sunt licurici in distanta dintre buze si dinti, intre acasa si acasa. sentimentele sunt tablouri in casa. oamenii sunt sentimente in muzica. muzica e sanul voluptos erotic. senzual. filosofic. ideatic. magic. magistral. universal. axis mundi. Atlas. asta e navigatie iluzorie prin nonsens.
creatia e acasa. raspunsul e acasa. cosmosul e acasa. padurea neagra e patul. iar casa mea inca nu e un palat, e doar o coliba!
unii zic ca e momentul acela care defineste persoana. altii zic ca e persoana aceea care aduce momentul. eu sunt acelas care pune laolalta aceste opinii contrarii.
ma amuza teribil ca adesea sunt intrebat "vrei ceva?..." pe strada - chit ca de data asta erau minus nu stiu cate grade, troiene peste tot si o prea jucausa antipatica ploaie-ninsoare. unii muncesc pe conditiile astea si mai sunt si binevoitori! cert e ca mereu le raspund politicos si zambind distrat "nu, multumesc!". desi, culmea.... vreau... multe chestii! prea multe, sau poate nu prea multe, prea abstracte, sau poate nici macar abstracte, poate doar complexe, desi extrem de simple. in carti, in filme. in teorie, nici macar in carti sau filme uneori!
astfel asezate toate, fanilor mei, doar opulenta vizuala, sonora si pseudo-aberatica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu