... ca atunci cand te-ai trezi dintr-un somn adanc si lung, cumva, fara sa stii ca te-ai nascut vreodata. fara macar a stii ce-nseamna nastere(a), ce este, ce presupune, cum se desfasoara. fara macar sa stii ce este somnul sau ce ti-a pricinuit trezirea si ce i-a precedat aceastei stari de constienta nedefinita in mintea-ti neformata cu/de (astfel de) concepte. "cine esti?", "unde esti?", sau chiar puternica si dramatica "ce esti?!" n-ar avea rezonanta, ar fi nimicuri, n-ar exista iar viteza... viteza ar fi nemasurabila probabil a trairilor confuze, incerte, ilogice! om, animal, planta, pamant, aer, femeie, barbat, mama, copilarie, maturitate, bun, rau, coerent, incoerent, concret, absurd, virtual, aparent, conştienţă, inconştienţă samd.! n-ar fi oare aceste simple cuvinte acum explozii ample ce-ar putea chiar lasa cratere adanci sau dureroase in urma in omul amnezic? in gelatinosul sau inauntru. in fluida sa viziune a ce-i este exterior, a ceea ce nu cunoaste daca ii este sau nu propriu, el insusi inca, a ceea ce nu stie in jurul sau. pe cat de mare cosmosul pe-atat de doua ori mai multa necunoastere... si nici o intrebare, nimic, nici un gand, nici un cuvant! doar o liniste patrunzatoare cat vastul univers. lipsit de vreun limbaj, dar cu un cord pulsand continuu in carcasa toracica si un creier plutind in zeama magica, magnifica, un om-planta, un om-vaza cu flori, un preaiubit om-dulap in viata ta, in camera ta, langa patul tau, adapostindu-ti intreaga garderoba mult indragita pt. ca-ti face zambetul sa radieze, sanii sa ciupeasca priviri aprinse, picioarele sa pluteasca, bratele sa absoarba imbratisari, saruturi samd. un om-umbrela... care-n nestirea celorlalti si chiar si-a sa, sa cuprinda sub arcurile-i frante imaginea ascunsa a intregului, a conceptului mai larg decat "este".
muscand din timp cu nici-nu-stie-ce si avand in ochii mati cenusii inchisa expresia expresiva "nu e acasa astazi, implicit va rog reveniti"!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu