o lume sterila

am auzit mai demult un critic de arta britanic, nu stiu daca doar conservator sau caustic, afirmand incisiv ceva despre artisti. nu am fost doar de acord cu el printre gandurile mele, la fel cum nici nu l-am contrazis si nici nu m-am abtinut de la vreo analiza; pur si simplu am ocupat toate cele trei pozitii simultan:pro, contra si abtinere.
stateam de curand si reflectam si constatam. poate avea dreptate. probabil ca artistii se ard mai des; poate pt. ca se joaca cu focul constant, poate pt. ca n-au incotro, poate pt. ca nu au resursele necesare sa-si acopere arsurile prin operatii estetice, poate chiar le place asa. si, mai departe, prin forte artistice si prin fler filosofic, prin gust de interpretare si deturnare a mediului comun si-a oxigenului locativ, prin dorinta, ajunsi sa creada asta, incearca sa convinga lumea despre cat de bine, interesant, altfel sau pacifist ar fi daca am transforma focul in apa, daca totul ar fi apa, fara pamant. desigur, ar fi altceva, nu pot sa neg - mi-as dori ca macar o data sa sorb acel aer, sa-mi umplu plamanii, desi poate ar fi ultima data - , dar trebuie sa recunosc ca daca n-ar mai exista foc, cu ce ai putea pregati o masa gustoasa, diferita de fructele si legumele simplu culese!
si totusi... :)

prenume de text

     Noaptea! De cand lumea si pamantul, mai mult decat doar o faza din zi sau o perioada dintr-un ciclu de ore sau o etapa din viata unui om, un univers complex, aparte, distinct ; o stare! Diurn vs. Nocturn, o lupta eterna intre doua emotii, intre doua firi ce se intalnesc foarte rar si doar in punctul in care de unde se termina una incepe cealalta. Straine una de cealalta precum o calugarita de viata de noapte! „Viata de noapte”! N-am auzit niciodata „viata de zi”. Poate doar uneori de „viata de zi cu zi”. Parca din start cea din urma este ca o batista pe care o tot folosesti si o pui la loc frumos impaturita in buzunarul de la piept, fara insa a o spala niciodata pentru ca pur si simplu uiti de fiecare data pana cand ai nevoie urgenta de ea, in timp ce prima suna atat de incitanta, cu gust suprem, cu mreje puternice, cu stil si personalitate, periculoasa cat sa atraga, plina de dopamina, serotonina, dimetiltriptamina sau alte ina.

     Ma intreb daca toata lumea isi duce viata de noapte la fel. Dar imi dau seama ca desi o experimenteaza toti, nu toti o traiesc asisderea. Unul se plimba printre blocuri si aude, prin geamul deschis larg, cum 4 persoane de 2 sexe diferite, cate doua din fiecare in parte au o seara distractiva la etajul 4; unul isi joaca toate cartile personalitatii sale, danseaza pana la lesin, soarbe tacticos din pahar si radiaza in clubul high-class asemeni lui buddha in nirvana pana cand agata gagigicle pe care a pus ochii de cand a intrat si poate continua cu urmatoarea etapa a noptii in particular ; unul bea cu amicul sau natang la bomba din colt a cartierului, care nici macar nu e o bomba ci doar o pocnitoare, caci nu e o bodega ci un magazin si de fapt ei stau pe o banca printre boscheti ; unul bate la picior ulite de tara care miros a fan si a balega si a stele presarate peste el ; unul ii face un sex oral prietenei sale ce sta intinsa lasciv pe trunchiul copacului scortos, cu pantalonii scurti in vine, cu picioarele desfacute, cu mana coborata, cu degetele tandru departandu-si labiile pofticioase – poate dupa ii va seduce ea lui trupul cum o face el ; unul trece pe bicicleta pe langa ei in drum spre casa, caci copacul era, desi umbrit, aproape de marginea drumului ; unul se uita la un film banal cu aceeasi poveste veche si obosita, cu aceeasi actori fara traire, cu aceleasi replici rasuflate ; unul il citeste pe kant si se crede demizeu ; unul plimba canalele la televizor pana da peste postul pe care nu stia ca-l are, ala cu organe sexuale in imagini HD, absorbindu-se reciproc printre gemete ragusite si uita sa mai schimbe postul ; unul ajunge acasa obosit si, pentru ca nu tine post pentru ca nu-l intereseaza pentru ca nu merge la biserica, trebuie sa-si faca repede ceva de mancare, caci s-a inchis shaormeria de peste drum; unul bea cafea, ca trebuie sa predea a doua zi blestemarul ala de proiect ; unul sta pe chat si viseaza cu ochii deschisi, cu ochii lui mari de „never in a relationship; ever!” status ; unul pur si simplu doarme si viseaza… frumos, desi nu stiu daca platonic sau foarte non-platonic ; unul isi citeste jurnalele vechi pline de mirare, de suspine, de dor, de ura, de iubire, de membre amputate, de echilibristica, de iluminare, de carcei sociali, nu musculari ; unul isi scoate muiat de o implinire boema un disc de vinil din colectia sa adorata si cu un extaz tacit in oase aseaza capul pick-up-ului pe placa, savurand fosnetul acela aparte de inceput, inainte de a se aseza comod in fotoliu sau preferat care, exact ca-n decorul acela cliseu, e sub o lampa inalta cu picior si abajur ; unul isi pune costumul de cosmonaut, caci trebuie sa iasa in spatiu sa faca o reparatie ; unul isi saruta iubita cu foc peste tot, pe ochi, pe gat, pe umeri, deasupra sanilor, pe buric, pe bazin, pe coapse, pe intradosul genunchilor, pe gambe, pe calcai, pe degetul mare, pe degetul mic mic in timp ce ea recita poezii si chicoteste cu sarm erudit precum gadilata - te intreb, era intuneric sau lumina? si, de fapt, unde erau ei? ; unul isi soarbe mintile pe trip absolut, psihedelic scurgandu-se in propriul sau sine, absorbindu-si egoul cu foame incredibila, scuipand resturile precum cojile semintelor, precum samburii cireselor, precum coastele din cotletul de porc ; unul jeleste si deplange privat de liniste interioara ; unul deseneaza launtric orasul, pe asfaltul plictisitor si monoton de gri ; unul se-ntreaba fara rost despre rostul vietii, al oamenilor, al lumii, al materiei vii si al antimateriei ; unul da mesaje de amor sperand sa simta mai presus de orice mai mult ; unul cred ca mi-era prieten, dar n-am mai vorbit de multa vreme, de-atat de multa vreme incat ne-am uitat si numele ; altul isi deschide o doza de bere ce fasaie si stropeste parchetul vechi de trosneste sub picior si se aseaza concentrat in fata monitorului sa mai scrie o fila de istorie insignifianta. O istorie a noptii luciferice.

ai rezonat la cuvintele cu italic, le-ai simtit, cum nasc niste spatii ce se dilata in corpul tau?

capricios

     Mai tii minte cand iti purtai cu dezinvoltura tricoul larg cu umarul cazut prin orasul canibal si cu cata lejeritate iti paseau talpile in papuci flip-flop pe asfaltul ud dupa ploaia parfumata varatec? Iti mai aduci aminte acele culoare lungi si inguste, holurile subterane cu tevi utilitare subtiri stranse imediat sub tavan ca un buchet pe-ntreaga distanta, ca o poteca printr-un buncar sau cine mai stie ce unitate mega secreta ? Sau presa aia veche, neagra, atragatoare precum erotismul tipografic, cu rotile ei lascive, cu flerul ei deosebit de sarmant ? Ploile torentiale care loveau caroseria masinii cand nu puteai vedea la jumatate de metru in fata ? Dragostea furata pe ascuns, cu pasiune, cu miez vulcanic, cu fruct mieros, cu infinit tangibil ? Cerneala tipografica, placutele metalice, inciziible acide, firea coroziva, natura abstracta a lumii, ochii gri cetosi, imaginile enigmatice, splash-urile pline de sens, culoarea stranie si aparte ? Certurile nocturne cu haine aruncate peste tot prin casa, cu mobilier rasturnat, cu usi trantite la intrare, cu scrasnituri dentare in lift, cu pasii nervosi adancind trotuarul pana la taxi ? Berile naive in bai de multime, in valuri de oameni relaxati si chipuri straine atragatoare cu vino-ncoa in privire ? Scanteierile lichide in ochi dintre rimele versurilor inspirate de necunoscuta din tramvai ? Briza frunzarind peretii cortului ? Bancurile din care radeai pana la epuizare ? Colegii pe care nu-i suportai dar ii salutai cu tot atat de mult drag ? Discutiile inepte interminabile pe teme nepractice ? Bibliotecile, cladirile, rafturile pline de albume ? Mirosul de cafea tragand cortina unei zile importante, pline ? Gustul noului sau senzatia spionatului siret ? Florile din coaja de portocala ? Tensiunea unui peisaj ce-ti strapunge creierul cu ace si sira spinarii cu fiori ? Iubirea alb-negru ? Orele de asteptare a zambetului intarziat in barul ce aproape se va inchide, dar cu muzica atat de buna? Stangacia in a-ti admite dorul viral ? Cautarile printre ruinele conceptuale ; ordinea, dezordinea primordiala ? Sensul, explicatia ? Lingurita furata de bucurie ca ai fost admis ? Mesajele desenate pe asfalt pt trecatorii care nu-ti cunosc intim existenta ? Analiza detaliilor, privirile pe intuneric, perna moale, asternutul cu model, plapuma primitoare precum bratele mangaietoare ? Umbra aia mare lasata pe perete ? Sarutul pe care nu l-ai mai primit ? Pantofii pe care te-ai bucurat nespus de mult sa ti-i cumperi ? Poza aia pe care ti-ai facut-o cand nu era nimeni atent ? Expozitia morbida de pusti teribilist ? Picioarele maiestuoase in dres, pieptul primitor, bazinul darnic, sarafanul, sunetul tocurilor sau geaca de piele ? Bicicletele, o da…, bicicletele ? Tigarile, telefoanele in toiul noptii, impacarile, alergatul, pozele de buletin, vizele, florile aruncate, somnul pe banca, aspiratiile si idealurile, nudurile, machiajul, copilareala, linistea etern-densa, distanta dintre invelisuri, dintre priviri, din timp dintre corduri si acord ? Egocentrismul, gustul intim, vizitele, cuvintele soptite, parfumul, visurile, cosmarurile, dintii, aerul, panorama, viitorul ? Noianul? Troienele…

Prematur. Iti mai aduci tu aminte timpul infantil si zeii vanitosi ?

3:47 / 4:22