am auzit mai demult un critic de arta britanic, nu stiu daca doar conservator sau caustic, afirmand incisiv ceva despre artisti. nu am fost doar de acord cu el printre gandurile mele, la fel cum nici nu l-am contrazis si nici nu m-am abtinut de la vreo analiza; pur si simplu am ocupat toate cele trei pozitii simultan:pro, contra si abtinere.
stateam de curand si reflectam si constatam. poate avea dreptate. probabil ca artistii se ard mai des; poate pt. ca se joaca cu focul constant, poate pt. ca n-au incotro, poate pt. ca nu au resursele necesare sa-si acopere arsurile prin operatii estetice, poate chiar le place asa. si, mai departe, prin forte artistice si prin fler filosofic, prin gust de interpretare si deturnare a mediului comun si-a oxigenului locativ, prin dorinta, ajunsi sa creada asta, incearca sa convinga lumea despre cat de bine, interesant, altfel sau pacifist ar fi daca am transforma focul in apa, daca totul ar fi apa, fara pamant. desigur, ar fi altceva, nu pot sa neg - mi-as dori ca macar o data sa sorb acel aer, sa-mi umplu plamanii, desi poate ar fi ultima data - , dar trebuie sa recunosc ca daca n-ar mai exista foc, cu ce ai putea pregati o masa gustoasa, diferita de fructele si legumele simplu culese!
si totusi... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu