[uneori]
uneori mă întreb
şi când mă întreb uneori
văd cum li se taie
copacilor crengi
să le crească
mai multe
ramuri
şi frunze
şi flori
să răsară
cu mireasmă
de-amor
de câine-n călduri
de regn animal
elevat
elegant
şi agil
delicat
maiestuos
transcendând
excedând
înălţător
sublim
în delir
extaziant
şi mistic
şi aflu / descopăr
secţiuni rotunde
în corpul lung de lemn
ce îl sfârşesc
prin coroana bogat dezvoltată
cu triluri păsăreşti
şi noduri
sau scorburi
de foste crăci
din tinereţe
lipsite de muguri
şi buturugi bătrâne mute
cu glasuri verzi născând în jur
şi o femeie cu-n bărbat
scrijelit-zgâriat-tăiat-tatuat
în scoarţa groasă
din preistorie dataţi
şi mă întreb
dac-ai tăia degetele,
o mână, braţele,
un picior sau o coastă,
un ochi dacă i-ai scoate
{"poate-ţi scot un ochi!...
(cu toată dragostea mea)"}
sau poate inima
dacă i-ai decupa
unui om, ar fi
să crească
mai mare,
mai mult,
mai vânjos?

-----
* Róisín Murphy - Parallel Lives