frumusetea imi da aripi! si frumusetea mi le reteaza uneori. suflul ce le deschide e doar un vanticel, un zefir firav cârlionţat, o boare aproape. zborul nu mi-e lin, cum nici cursu-i nu-i este abrupt. zbor jos, adesea aproape ne-naltat. zmeiele stiu. cunoasterea imi da incredere. si cata cunoastere inca incape, gasindu-si rostul nestiut! gustul insa previne cunoasterii! tot ce preceda nu rar se uita. de-ar dainui impleticindu-se armonios, lunecand una peste cealalta, imbratisandu-se cu mai mult decat prezent in glas!...
mai mult, mai mult, extaziant, orgasmic, mai mult decat putinul, mai mult decat strictul necesar, insusi necesarul, putin mai relaxat! mai multa forma sa ma izeasca, mai mult alai sa ma zideasca, mai mult glas sa ma robeasca, mai multa lacrima sa ma zdrobeasca... ca-ntr-o moara de apa, de vant, de foc, de pamant, sa cearna, sa alchimizeze, sa-mi purifice voia!
cu toate simturile intregite, inrudite, sa ma framant. fara căinţă.
cum brutarul scoate dragastos painicile rotunde fierbinti din cuptorul cu lemne, absolvind sau absorbind cugetele cu proaspata si ademenitoarea mireasma pe care toti trebuie s-o fi cunoscut macar o data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu