azi e una din zilele acelea in care de neunde imi rasar in minte o sumedenie de intrebari... si fiecare dintre ele inutila nu doar in felul ei si probabil lipsita de jumatatea raspunsului. ma intreb cine le sadeste acolo si cine are grija de ele cu atata migala, pana la maturitate, sa le ude, sa le schimbe, sa le stearga pana ajung sa infloreasca brusc undeva intre ochii mei, nesigur unde, fara sa le fi cunoscut si doar samanta, sau doar ghiveci.
de exemplu, ma intreb daca educatia intr-un spirit competitiv este chiar/intr-adevar buna? desigur, nu doar pt individ, ci si pt. colectivul sau. si nu doar pt colectivul sau, cat chiar si pt. sinele sau, ce usor s-ar putea frange la un moment dat, cum altii s-ar fi frant sub reusita sa. dar sa nu fiu recesiv cand vine vorba de o dezvoltare personala, o anumita finete si acuratete a sinelui, poate chiar o transcendenta! culmea, as fi zis o imbogatire, dar tocmai mi-am readus aminte ca mai greu este sa simplifici la esenta, decat sa umflii la nesfarsit. desi, iar culmea, imi suna extrem de ciudat existenta unui cumul ca rezultat doar al unor procese de scadere. in fine. oricum, nu-mi sta bine in ipostaza de Gandhi, plus ca apreciez fair-play-ul, ceea ce include competitia.
de exemplu, sunt curios cum ar fi daca intr-o zi, te-ai trezi indreptatit sa te intrebi daca tot ce ai aflat si ai invatat intr-o viata intreaga, insignifianta comparativ cu varsta cosmosului, este corect si adevarat. si nu ma refer la mici informatii, de la retete de bucatarie sau leacuri babesti pana la stiinta rachetelor si dezvoltarea nano-organismelor, ci la vectori de viata. daca nu cumva tot cursul istoric si toata evolutia, sau poate nu chiar toata, nu sunt decat o deviere si poate suntem, devenim redirectionati de la ceva mai... bun (?), maret (?), important (?). alternative necunoscute azi au existat si alternative neinfaptuite vor exista si atunci nu pot stabili criterii valorice (bun/rau, maret/neinsemnat, important/neimportant) pt ceva ipotetic, decat poate intr-o baza umana de interes comun. stiu, si putina paranoia si putina inconsecventa in raportarea fata de un referential (constant) in acelasi "de exemplu". poate ideea trecerii pe o noua treapta a evolutiei nu parcurge xxxxx ani de agoniseala, competitie, avutii si dezvoltare tehnologica. sau poate, dimpotriva, reprezinta o conditie pe care incerc eu sa o omit.
de exemplu, realizez ca ma pot intreba daca "ocazia de a iubi" este un bun dat, sau castigat. aceasta ocazie iti este oferita intr-o inlantuire de evenimente, intr-un melaj / cumul / deformare de experiente, de-o anumita conjunctura, un anumit context, sa spun persoana; survine? sau ti-o produci dupa buna vointa, nu musai bunul plac?
de exemplu, importanta independentei sau falsul sentiment de libertate?...
de exemplu, de exemplu!...
de exemplu... si doar de exemplu, de ce nu ma mai joc cat o faceam cand eram mic? durata si intensitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu