iarasi a venit, strecurandu-se cu şiretenie pe te miri unde in calendar, cand nu erai atent, in carnea-ti frageda, in nari, sub piele. iarasi a venit vremea aceea din an, ispititoare ca o naluca. iarasi sunt imbracat, invaluit, mangaiat si sugrumat, absorbit, supt in valtoarea acestui aer divin. acest aer molatic, vivace, aproape matur si nu prea, umed, a carui fiecare particula pare a fi imbibata in dorinta flamboaianta, in soapte ademenitoare, in urzeala senzuala menita sa-ti amestece si ameteasca simturile frenetic, sa-ti roteasca (invarta, en. "to spin") imaginatia pana la fermecatorul refuz apoteotic! si apoi brusc lesini extenuat inca tremurand doar din inertie, extatic. dupa gust, o tigara dupa, un cub de ciocolata, o felie generoasa de mandarina sau un pahar darnic de bautura revigoranta cu pulpa, sau fara. acest aer puternic hormonic, sau hormonesc, sau hormonos; nu hormonal, nu. e de-ajuns sa deschizi geamul cateva clipiri de gene lungi ca acest sarmant tanar zburator iminent, invaluit in mantia sa intunecoasa de vasta noapte presarata cu timide stele, stelute si vechi astrii, sa-ti inunde camera oricat de moarta si sa-ti abunde oasele oricat de ingropate in trup. e anotimpul in care de la sine, intr-un spirit natural iti vine sa lasi octavele orgasmice fluide sa fuga firesc pe fereastra, sa curga, sa se reverse, sa alerge eliberate, sa zboare ca fluturii, zburdand vioaie printre cartiere adormite, lovindu-se imbratisate strans doar de ecoul lor sau alte foneme libere (de supracugetatori, sau transcunoscatori, sau suprematori ?). timpul in care animalic sa simti carnea vie cum palpita sau freamata firav sub buricele-ti degetelor, sub vraja organelor delicate dedicate comunicarii, conectarii, asimilarii si apartenentei si sa te adapi insetat cu zeama sacra din cupa sentimentelor, sa te infrupti cu hipertraire, cu arhiiubire direct din cord si nu cu paiul. timpul sa te avanti in celalalt, sa-i fi prea-plin si peste-poate-ul. valve organice deschise cu drag, pistoane sangvine in dragoste, delir. creator si creatie, cumul, intreg deplin, absolut (cu sau fara Bivolaru, i actually don't care). + hazard, fireste. intr-o atingere, primordial si paradoxal. vital. aproape virotic (care, desi s-ar crede, nu, nu este copilul din flori, pierdut si regasit, dintre viral si erotic, conceput intr-o noapte de demult, in voia grabnica si impulsiva a zeilor).
dar, desigur :), nu pe aceste franturi de viziune voiam sa-mi concentrez atentia, ci pe urmatoarea constatare:
inainte era totul alb-negru. trecutul pe care azi il cunoastem prin prisma vizuala a fost, este, va ramane alb-negru; asa l-am cunoscut, asa ne-a fost prezentat de cei care l-au "captat". reprezentarile (foto/video ale) timpului acela ne-au ramas doar alb-negru, desi realitatea proxima in care au aparut, in care au luat nastere pt. nemurire, era color. fara, poate, ca simplul privitor de azi, mai mult decat cel de atunci cred, spectator la spectacolul aparent neregizat, aparent prim-natural, sa-si puna si aceasta insignifianta problema asupra unei, poate, imperceptibile transformari a continutului sau, si mai corect, a procesului de metamorfozare a perceptiei in legatura cu, sau asupra acestuia. OMG, ce exprimare din barda, de teoretician analfabet! altfel spus si pe scurt, conceptul de "e firesc sa fie asa; e film vechi, e a/n sau vice-versa, e a/n, deci e vechi". n.b.: deja imperceptibila transformare deoarece impusa de medium, de limitele tehnologice ale acestuia, caracterizat prin respectivele mijloace aferente de exprimare si, prin urmare, transformarea, sau stabilirea acestuia ca nivelul 0 de pornire, fara a lua in calcul neconcordanta dintre referential si imaginea reprodusa a acestuia. almost OMG again! :D (cine a spus ca nu exista si in exprimarea lingvistica multimea cuvintelor - conceptelor, mai corect - complexe, ca-n matematica, de care mai bine te-ai tine departe, caci nu vei ajunge niciodata sa le uzitezi la piata, cand cumperi cartofi de la taraba?!)
prezentul il stim, il simtim zi de zi, il vedem constant, il gustam; e si el color; are si miros (cel mai adesea). imaginile sale sunt color, de asemenea, cu putinta relativ recenta. reprezentarile vor dainui colorate despre ere color, dar intr-o lume in care se presupune ca nici n-ar exista culoare(a) in afara creierului, in spatiul material, concret.
si ce-i cu asta, nu? exact mai nimic.
_____
ps: cat de zemos e miezul lor si ce intim dar extrem de cuprinzator si-ntins, extins aproape fara limite, univers deschid portile fiecarui cuvant! e realmente pacat sa pui atatea lacate si sa fereci aceste ne-cetati ce-asteapta neincepute, nedescoperite, necunoscute, fiecare in sine ca o idila cu poveste, cu specific. nici nu mai zic nimic despre posibilile conexiuni dintre ele in numar aproape infinit (chit ca dl. Infinit nu are grad de comparatie) ce confera noi progenituri ideatice, infloritoare extensii ale uzualului sa se inradacineze in discursuri posibile. in aceasta diversitate, chiar si cu maiestrie, dar mai ales cu maiestrie, consider, te poti pierde cu usurinta pana la nemaigasire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu