văd negru-n jur în peisaj
în pete multe răsfirate
şi-l simt profund intern
şi-aproape, mult mai intens
şi mai mult parcă,
găuri adânc-întinse
în culoare, absorbitoare
de fascinaţie profană
şi falnic sine, inexplicabil
lacunar nenăscătoare.
[dual]
Pentru ce îngăduie celulele din mine
suferinţa ce eu n-o mai suport ?
particule umane iertătoare... 'n fine!
Un set de amigdale s-a umflat
într-un târziu şi peste noapte,
instant mă zgârie cuvântul înghiţit ;
o şiră colonară încă nefrântă
s-a aplecat, curbat, strâmbat diform,
s-a cocoşat sub textul greu defragmentat
despre integritate şi nu mă lasă să adorm ;
ţesutul protector dinspre exterior
se sfarmă pe alocuri, vulgar exfoliază
sau tace îngheţat nedecorat
cu grade mult scăzute,
sperând colonizat.
Nu pot decât să mă revolt
când, răul ce i-l fac, mi-l face !
[ludic. senzorial. originar]
cu o mână pe cord
şi o mână pe corpul cel sacru
ce de la ele lipseşte,
jur jucăuş
în grădina din spatele blocului
în copilăria cea veche
să râd pofticios!
[contre-jour figurativ]
sunt tânără şi liberă
şi bat şi-nghit Parisul
la picior, în soare
(măiastru, arzător, strălucitor)
şi treci razant pe lângă mine
într-un halou întunecat,
solarizat, negativat - stop-cadru –
curgând secvenţial
alunecând întortochiat (din trupu-ţi)
foşneşti şi-mbrăţişezi
pelicula mea toată-n cadru
şi simt că ai exagerat
extravaganţa ta de babă,
dar tot mai vreau…
mai mult ; nu mă lăsa
colată, nesfârşită !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu