lucru mărunt,
lupa măsurând magnitudini miraculoase -
lupus pe lâncede oase;
aş isca o revoluţie, aş naşte-o fierbând prematur
din pântecele-mi goale,
când conchid cât am sărăcit
şi consimt că nu există
în trupul ghimpat nici urmă de simt!;
răni, cărbune şi tuş, bătături -
bătăuşi leproşi fără vreun gând
kamikaze sentimentali -
pe pânza deşi imaculată nu mai încape
nici cuvânt, nici sânge, nici aliteraţie,
nici meditaţie, metafore, 'au aberaţii,
sau cea din urmă altercaţie ,
analfabet fără răspuns
străpuns de tot ce-i vechi consemn şi sens
şi drept (prezent) ascuns.
[...]
în mijlocul noianului
s-a înălţat o nouă floare,
însă a nimănui şi abiotică,
nici scursă fumegând, nici pură,
ce protejată de valul de furtună
în ochiul limpede presus,
se schimbă născocind,
când în petale rătăcind,
când în pământul nesupus
şi când în rădăcină...
şi umbra i se-ntreabă-ntr-un târziu
de-i poartă neştiută vină
în calea trupului plăpând şi viu.
-----
:) poetului necunoscut, emeri/erudi-telor de suflet, curioşilor, oamenilor de rând, smeriţi, cât şi celor care se exprimă despre sine la persoana a III-a (formulându-mi neevident astfel un discurs ciclic )...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu