7 poezii de leagăn

[acorduri brutale]

s-a spart coaja-ntr-un târziu,

să-nvăţ să cresc,

să las timpul să se-nalţe dinspre mine,

dar a-nceput placenta necruţător
să crească peste-mi : nu mă mai nasc !

bătrân şi obosit răsună

basul copacului puternic matur

pe care rădăcinile îl ţin adevăr ancorat

din scorbura trunchiului sună

ecoul aprig neuitat.

[de geniu şi buchet]

Falsezi;

te-am auzit când cânţi,

mă ştii!

şi nu aş vrea să fiu sufleor

de poezie macră,

sau sculptor de decor.

Deruta e doar un cuvânt,

mai mare decât toate adunate

dar infinit mai mic

decât ocupă fiecare-un loc

când se arată presărate ;

te mai întreb un singur dar :

Nu ţi-este dor de nenoroc ?

[întrebarea]

Construcţii fără carne

şi fundament făr’ de-nălţimi

doar schele şi structuri râvnind

divinitatea, diversitatea din mulţimi ;

vocalele funebre strivindu-i gândurile, firea,

consoanele străpung brutal neştirea

cu piscurile şlefuite –

lesne, doar! – puind rostirea ;

cubistă-i aşteptarea

sărut lasciv în prispă

cunoaşterii prin noua prismă

cuplaj deconstructiv – declic :

“you’ll never know the real meaning

or all the thoughts she realy had!”
decât aşa... puţin, un pic...

[delirul]

şarlotă din suc de cocotă,

iubirea lipsită de nume,

se-arată cu ochi de mascotă,

adulmecă, îndrugă ‘au mestecă lent

târziu câte-o nedumicabilă iotă -

ombilical te-ascult

şi frământ sărutul în grotă

în lut şi visare plăpândă

în tentă lantentă de uitare
solfegiu pe-o singură notă

[lipsind din iubire]

lovind intangibilul,

sunet maur, ritmul vocii de transă

şi mult distors alunecând pe corzi

în gheare de vultur pleşuv, lasciv;

zeama de scoică scurgând puterea

şi sucul cel dulce împrospătând-o -

forme masiv-complementare originare:

un spectacol de viaţă,

pe scenă sau în public;

curbează privirea spre centrul ascuns

graiul cel blând al iubirii

şi cel crud dictator nemilos,

îmblânzind!

încătuşată simţirea, gândirea

în jocul nespus, nejucându-l,

nu ştiu ce proză,

nu ştiu ce poezie,

se va sfârşi curând

mai în adâncuri!

se tem oamenii

de suflete vândute

pe-ntuneric...

[bună-voinţa]

bătrân al nimănui,

cartofii ţi se-arată după nuntă

precum şi gogonelele;

mediile mediocrului

diferă într-acelaşi,

alunecând pe coji de banane

galbene-îmbătrânit pătate

timpul se-mpiedică nătâng

de răbdare centripetă;

acordă-mi, deci, te rog,

ultimul dans puternic-punk!

şi rogu-te şi mai atent,

nu ne elibera ca din pipetă...

[nesăvârşit zob]

o ploaie peste cărămizile

uitate între două dungi imaculate

ar trebui din miezul nopţii

să invoc şarmant, în ropot;

mi-e dor de carnea mea,

de oasele mele, de cord

-ul pulsând subtil impulsiv

întregul dezacord,

de glasul înfundat, răguşit,

răvăşind năvalnic;

de exploziile multicolore

lăsând cadavre alb-negru în urmă,

fără de griji, de-ntrebări

sau de-ndelungile politicoase

burghezite ore.