exista o vorba din batrani care zice ca mi-e lene sa scriu sau sa ma concentrez pe probleme care nu ma mai intereseaza deja, atunci cand stau cu ochii placizi si privesc in gol, prin neseninul monitor. nu credeam si inca imi sustin ideea ca nu ai putea scrie un text in absenta ta - desi presupun ca prin "ta" rezumam omul la atentie. interactiune si viteza de reactie; oricum! comunicare: receptare si transmitere inapoi / mai departe a unui flux de celule/particule de informatie - corecta, eronata, voit eronata, intentionata. ar parea ca fac dezacorduri, dar scriitura e corecta d.p.d.v. gramatical, doar in interiorul generatorului, transmitatorului s-a schimbat macazul pe nevazute. de simtit nici nu mai zic! si totusi, cum spuneam! ma irita nespus uneori cand idei noi le inlocuiesc pe cele vechi intr-atat de rapid, incat nici urma nu mai ramane din cele precedente. si zic asta pt ca ma chinui sa recuperez ceea ce nu intentionasem sa pierd... si nici nu stiu cu ce titani ai gandurilor trebuie sa ma lupt, sa caut sa-i dobor cu dibacie (cu anarhia absentei majusculelor si a diacriticelor si cu constanta punctuatiei incompleta) pt ca, dupa spargerea organelor sale vitale in urma caderii de la asemenea inaltimi, sa-mi recuperez incantat si entuziasmat informatiile uitate. cert e ca despre prezenta mea in textul asta incercam sa scriu, sau absenta, mai corect. in muzica sau in arte vizuale, de exemplu, te poti manifesta si suspendat (exista si suspendat deliberat - un act imitativ, mimetic a unei stari ce doar teoretic iti apartine, caci practic tu ii apartii ei; aici se face si diferenta intre deliberat si necontrolat). actul ramane firesc, de exprimare, si in lipsa supravegherii cognitive perpetue. pe scurt: poti da din mana si desena linii si pete si eu mai stiu ce, intrucat cu sens, la fel cum poti emite sunete armonioase - sau nu - in timp ce gandul iti zboara in cu totul alt loc decat cel produs de corzile vocale. expertii vor cataloga acest produs ca "doodle" :). in timp ce aceste forme prime de arta (minimala) se adreseaza direct unor receptori, scrisul e mediat de intelegere, fiind un cod - in afara acesteia ramanand doar la forma sa vizuala, sau cel mult sonora - astfel devenind necesara gandirea si cunoasterea (mecanismul si carnea) si pt emitere, nu doar pt receptare (corecta). desigur, toate reprezinta un limbaj in povestea asta, dar judecand dupa ce incercam sa fac si nu mi-a reusit (cam cum ma asteptam, de altfel!), imi dau seama ca prin cele doua exemple te poti dizolva, pierde, extinde, largi, expanda, in timp ce prin scris reusesti (impus) doar inversul - contractare, concentrare, aprofundare - in procesul de formulare.
de fapt, cautam sa-mi verific actele reflex, lipsite de constienta, de reflectie; intentionam relaxare, dispersare, deconectare si pierdere personala... si am ajuns la teoretizare. cam scurta lungime de unda; sau pur si simplu n-am eu destula imaginatie. oricum, revenind!
exista o vorba din batrani care zice: "cei ce sufera in sine, vor muri cand dau de bine.".
mai stiu un conglomerat intelept de cuvinte: "daca vrei sa vezi altceva, schimba peisajul; daca vrei sa vezi altfel viata, schimba-ti ochelarii (mintii)!" si continuarea "daca vrei sa nu mai vezi, inchide ochii, dormi un pic; daca-n continuare tot nu-ti place mai nimic din tine, baga un transplant in fine!".
si ultima, Zen gen: "exista doua tipuri de oameni impliniti: cei care le au pe toate si cei care n-au nimic, dar nu-si doresc." de-aici si maxima: "ferice cei ce stiu ca NU!" (nu pot, nu vor avea, nu au nevoie, nu vor pur si simplu, nu le trebuie nimic in plus, cum nu le trebuie nimic in minus etc.
mmm ce sa mai zic!...
N.B.: parantezele sunt ajutatoare (nu explicative).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu