aproape

[...]
când te caut în organul vital
nu te găsesc, nici în centrul
cetăţii, nici în zidurile groase
şi aud ecourile omului lepros
ce şi-a uitat numele strigându-se,
ce şi-a vândut organele alterate,
ce şi-a trădat făptura pe trup,
timpul întreg doar pe prezent,
cuvântul pe foneme abstracte.
ce foame! răsună experimental în vene;
se-arată umbrele prelungi în fapte
comune, luminătorul de departe
şoptindu-mi să scriu, automat,
necontrolat, dar controlat, tabloul
în care suntem pe drum şi în copac.

----------------------------------
... + explicaţii !

încă o clipă

[azi, între 17:08h şi 17:58h a fost doar o clipă]

în ochiul gol al nebuniei
vâltoarea se-nteţeşte grabnic
cu încreţite valuri de furtună
păşind pe note de pian şi frunze
crescendo, tace frenetic
presând sporadic clape imateriale
trepte spre vreun sfântul duh
vâslaş în derivă accentuând
agonia sau extazul din trupul arcuş
când un ultim gând-fântână
seca absurd absorbind într-însul
pământul dintr-o rână.

de la capăt încă o clipă
derulându-mi derulându-se
derulându-mă în asentiment
în pripă
doar numai decât una.

pur (ironic)

there's no line... so you may cross it!
really?

te-ntreb si-mi spun dorinta

Nu ma simt deloc iluminat, ba din contra, intunecat, fiind in posesia antimateriei.

Tot univerul e in mine, inefabil! Intreaga amorfa ce capata sens, ce respinge sens sau ce nu mai ajunge sa primeasca sens. (ne)Infinite posibilitati controlabile, generabile ! Am vazut o gaura in univers, nepozitionata, exact ca un orificiu intr-un perete ce da in alta incapere. Intai i-am zis cliseu, foarte critic – idee aparuta sau directie propusa in mai multe si diferite productii artistice – roduri ale mintii cuiva, acumulari, plasmuiri. Apoi i-am zis filosofie – din toti strugurii adunati si dati prin teasc, zdrobiti, a curs aceasta zeama, ca un rezultat firesc in care sa ma-mbat ideatic si vizionar. Apoi i-am zis adevar – din impletirea realitatii imediate cu fantasma, a multitudinii de credinte si viziuni si rebeliuni manifestate ca antidirectii, a diversitatii culturilor organice de pe mapamond and beyond. Mi-am tras sufletul ! M-am speriat… nu de vastitate, cat de neputinta de a stii vreodata acest tot pe care, pt o secunda, pt o clipa infima am crezut ca eu l-am nascut, ca eu il alimentez cu energia mea, ca eu il modelez cu simturile mele, ca eu il stimulez sa ma stimuleze. M-am calmat ; am plecat si m-am intos. Nu m-am pierdut intre, caci nu zic sa existe asa ceva, “intre” dar am limitat intregul iarasi la aproape, la material, la cateva minute inainte si cateva posibile viitoare. N-am raspuns la o intrebare. Nici n-am pus intrebarea pt. raspunsul pe care l-am primit din neant. M-a limitat iar la a considera ca delirez, ca-mi dau importanta, ca-s doar o primata care are in codul sau genetic nevoia de a se autodepasi. Autodepasirea nu este un proces natural si, in plus, este si o conceptie eronata asupra faptului in sine, atat lingvistic/teoretic cat si fizic (sau chiar metafizic, cine stie)! Spiritualitate, credinte, religii diferite, stiinta care intreaba si cerceteaza, infinitul nu chiar infinit, cat si nestrabatut, spatialitate, univers, dimensiuni, culturi, evolutie, nimic. Ceva. Suprematia in alcatuire(a umana) intre concret si abstract, intre vazut si nevazut, intre stiut si nestiut, intre fizic / material si metafizic / spiritual / conflux ideologic, sau interdependenta... Ce ?!

Am o noua dorinta suprema, in cap de lista, nr. 1 in to do in a life time : vreau sa trec printr-o gaura neagra ! “Sa trec”, am gresit… “sa intru” voiam sa zic corect; probabil actele ratate ale lui Freud si-ar spune cuvantul! Sa intru cu totul ! Sa patrund si ma las. Absorbit, cum eu absorb si asimilez. Sa abund a nu fi, in a descoperi (nonformal).

Egocentrism maxim alterat? Antropocentrism interpretat extrem?  Secret concret nedescoperit? Dez_iluzie aberanta? Pseudo natura umana, secunda, cica superioara? Mecanism dual inselator? Control prin inducere neconstientizata?

servit cu biscuiti la micul dejun, cu capul mare

blogul mi-e strain.
daca n-ar fi fost asa, n-ar fi fost deloc. imi place sa privesc slash inteleg lucrurile obiectiv. ma amuza cand aud oameni punandu-si problema posibilitatilor alternative - ipotetice doar - de genul "daca ar fi fost altfel...". asa ceva nu exista. corect e "ar fi existat". asemenea lucruri se arata doar ca o plasmuire, tormenting subiectul ce le da nastere cu vointa, ce nu si le indeasa intr-un sac al tacerii mintii, al mortii gandurilor. am devenit brusc putin macabru? e o parere! sunt total amortit; aproape automat. imi fierbe sangele in vene... de placere, nu de suparare. deschid fereastra sa ma mai aerisesc putin, desi nu aer cred ca-mi lipseste acum... cel putin nu cel mai mult, caci si insuficienta de oxigen presupun ca am - dintr-o data-s pozitiv, as putea spune! nu? imi simt intepaturile in piele si am impresia ca celule se dezvolta vizual in privirea mea, caci mi se intampla ca in desenele animate in cadrele care prezinta dezvoltarea unui mutant - toate bulinele alea galbene, oranj care se dezvolta si cresc, celular, organic. nici nu mai stiu ce debitez; dar probabil nici nu importa. ma bucur ca a fost asa, desi, la un anumit prag al neexistentei, lucrurile puteau fi si altfel, mai mult, mai intens, cum am indraznit - suna atat de smerit! -, cutezat sa le gandesc. nu stiu de ce. adica stiu, altceva nu stiu de ce se intampla asa, dar asta imi place. cel putin nu ma face sa-mi fiu incomod. 3 este unul dintre numerele magice, cum scrie si-n basme, cum o spune si religia. trei puncte determina un plan, doua doar o dreapta! e adevarat ca uneori se poate pune problema de puncte confundate, dar nu este cazul. unii privesc prea matematic si cumulativ cumva, intelegand 3=2+1. in fapt, 3 este indivizibil, la fel ca unu si ca doi, pentru ca este prim. spre exemplu, 4 este 2+2, caci nu e prim. daca ar fi s-o luam pe principiul acestora, asa si 2=1+1. daca ar fi sa fiu chiar EU si 1 poate fi exprimat slesh vazut ca 1+0, dar 0 asta e putin cam improbabil pt mine. pentru cineva cu indeajunsa imaginatie, intr-adevar, 0 ar putea lua orice forma, fiind doar o granita imaginara, cat si orice marime. dar mi-am revelat in decursul timpului - determinat doar de existenta - ca imi place exactitatea. pt ca e plina, pt ca are limite, pt ca e determinata, pt ca se poate - pe bune, da! - schimba daca vrea, dar stii de unde incepi, pt ca este!, pt ca este definita si deci are structura in spate si functii pe care le poti cunoaste slesh patrunde, pt ca o simti la un moment dat - atunci cand intra in acord sau dezacord cu tine, pt ca e fixa si stii cand esti inauntru sau afara sau de unde trebuie sa iei granita sa o muti, pt ca e mai comoda decat amorfa - total compatibila si ea, nu zic!, doar ca mai dificila -, pt ca are nucleu - si doar unul singur! -, pt ca defineste - mai pe scurt! - si pt multe altele pe care le-am uitat deja in enumerarea asta epopeica. oricum doar eu voi intelege ce am comunicat, iar daca cineva doreste sa ma contrazica, il sustin. s-a terminat ideea, cum valul a atins malul, cum senzatia a ajuns orgasmul, cum stafeta a pasit finalul, cum eu am uitat complet orice altceva as mai fi vrut sa continuu. cu vreun sens? ba deloc, desi!...
n-ar trebui sa bati la usa surdului, dar poti deshide usa direct. interesant devine cand si el este acasa. :)

bine te-am gasit! *

cu gândul...

partea a II-a : de pe la noi...

cu vântul...

cuvânt(ul)

capitolul 2 - momentul salvat

"Traim in lumi diferite, aceeasi mult mai larga; credem in zeitati paralele; ne ciocnim fara raspuns intr-o coliziune nu masiva.", auzeam fara sa aud.
"Surprinde momentul!" tot aud de nici nu stiu cand. Cand eram in liceu, varsta modela mintea semenilor mei cu spotul de interes "carpe diem"; acum mi se mai zice din cand in cand "once in a lifetime opportunity" pt a descrie valoarea timpului fizic, a experientei.
Tocmai ce ma enervam ca iar, cand nu l-am luat la plecare asteptandu-ma sa nu descopar nimic de capturat, n-am aparatul la mine cand am vazut ceva. Asa m-am hotarat sa-i dau aceasta nastere; si hartia mi se umezeste de la aerul in valtoarea picurilor. M-am oprit din toate celelalte posibile calatorii, cand am inceput-o pe aceasta.
<< Primul cadru era cu un intins supermarket in fata caruia, pe trotuar erau insirate ordonat nu mai putin de opt frigidere luminate din interior, multicolore de la diversele bauturi cu diverse etichete menite sa atraga macar privirea, daca nu si sa retina interesul. Continut de consum, de uz necesar, de depententa, anul curent! Al doilea cadru era cu un spatiu de joaca sau de povestit cilu-lilu diurn ori sarutat timid nocturn ca-n iceputuri, imprejmuit cu un nesemnificativ gard. In el, pionii principali erau trei piese de mobilier urban - caci asa se numesc stiintific - destinate copiilor, foarte dragut colorate si diferite ca dimensiune - desigur, zic asta pentru ca erau doua medii si unul gigant, care echilibra si facea ordinea, ascuns din unghiul meu de un copac. As fi zis ca juca "de-a v-ati ascunselea" cu mine. Un scranciob, o-nvartitoare si-un topogan. Nici nu mai stiu. Parca nu era invartitoare. Oricum, Marele era topoganul. Plus o bancuta, iar in fata ei, pe pamantul ud multe petale albe scuturate, totul intr-o lumina galbuie de felinar stradal. Bine aranjat compozitional, in spate, pe peretele apropiat, cu litere mari, vechi, tridimensionale scria "frizerie". Urmatorul cadru se afla la intalnirea cu o schela inaltata printre picioarele careia, in vitrina unui magazin, printre diversele simulari anatomice din plastic, pe care se expun haine, se aflau vreo cinci picioare de dama intoarse cu josu-n sus, orientate toate paralel cu talpile din profil, fiecare cu cate un dres de alta culoare si tot acest grup statuar flancat de cate un bust lipsit de cap. As trece si adresele pentru fiecare in parte, dar nu le stiu. Ultimul cadru, mai minimalist si in spiritul unei interpretari belle epoque: un ansamblu de un alb imaculat, aproape stralucitor in intunericul noptii - intr-un perete gri 50% negru inalt si ingust, parca indesata o usa supla dar suficienta, iar imediat deasupra dintr-o bucata in continuare, adosata suprafetei solitare de cladire ce arata ca un colt taiat de casa, o imitatie fantomatica de scoica; din intregul latimii laturii imobilului, cred ca 80%, centrata, era doar intrarea. Imi dau seama ca niste fotografii ar fi explicat mai eficient randurile precedente si le-ar fi exclus din start, facandu-le nenecesare si asa se face ca aceste imagini vor fi servit doar celor care mai doreau sa-si tina ochii si mintea ocupate cu ceva lectura... si pur si simplu n-aveau in momentul asta altceva mai bun de citit! :)) >>
Ma plimb cu pasi marunti pe stradutele ude si diforme; trotuarul ingust, liniste si balti in gropitele din asfalt. La o increngatura de uitare ma ia pe sus un miros ca de scortisoara, poate si vanilie. Privesc la frunzele multe din copac si mi-aduc aminte de prima femeie, nu stiu de unde caci nu chiar din senin, rostindu-i numele. Am privit, acum matur, literele-i rostogolindu-se inspre afara peste buzele mele cu mustata si barba. Primele doua zile de barbat, cat si primul vin in parc nocturn de munte in foisor! Entuziasmul, noul, cunoasterea, comunicarea, responsabilitatea; infailibilul, inefabilul! Bine, poate am exagerat... doar putin, dar oricum. L-am surprins pe baiatul de atunci cu sentimentul sau intreg de bucurie, incantare, viziune, pe care unii il numesc fericire. Elanul este un animal vanat?!... ma intreb.
Cand ma dezmeticesc, constat ca stateam visand la poarta unui cimitir de pe soseaua Pantelimon. Probabil mirosea a tamaie, sau asa ceva!
Scriu in timp ce merg si asa se face ca, traversand un parc, intrerupt, ajung sa fiu intrebat: "n-ai cumva o tigare?". Inot printre cainii de veghe cu el - de veghe cu el, nu inot cu el - si continuu. Asta imi aminteste de altcineva, persoana cunoscuta de comun, poate singura din voia sortii. Ea nu fuma de fel, dar s-ar fi apucat doar pentru ca gasea ca-i sta bine cu tigara in mana, i se parea cumva interesant, o considera un element care ar da anumite valente unui gest, unei atitudini. Zicea ca ar fi pufait si ea odata, o data, de doua ori si nu aveam de ce a nu o crede. Eu n-am vazut-o niciodata in acest context. O corectam mereu, zicand ca se spune "tigara", nu "tigare", care-mi pare ca suna ca dintr-o gura rurala - exprimare academica, sau de taranca, in slang. Imi place verbul "a fila", cand intra in compozitie cu un el si-o ea. Ne cochetam, ne flirtam, ne mai intersectam existentele oarecum solitare, independente. Eu dormeam inca doar pe jumatate de pat, ea de-abia se obisnuise cu mijlocul - e un intreg ritual neinteles de profani. Doar atat. Apoi, mi-a zis candva ironic, ca poate sa doarma si in cap si in diagonala si oricum. Am jucat un sah; regele meu a triumfat. Am pierdut, caci nu aveam de ce castiga. Am dezbatut despre bomboane; am luat un mic dejun impreuna. Nu ne zicem "la multi ani", cand vine timpul, caci nu ne vorbim. Hmm... mai era ceva, dar am uitat!
Am ajuns la interfon, iar piuitul prelung urmat cartelei ce-mi deschide calea catre popas, incheie istorisirea.
Concluzia? Nu l-am citit pe Cartarescu punandu-si bine-cunoscuta intrebare, care se presupune ca macina omenirea (masculina) inca de la al doilea barbat - ca asa puteau vorbi intre ei - si nici nu presimt s-o fac prea curand.
Dialogul: filosofic - "auzi ba, de ce o iubim noi p'asta?"; paranoia - "ba, oare asta chiar ne iubeste?"; competitiv falos - "nu crezi ca ma iubeste pe mine mai mult?".
Scenariu: trei oameni pe Pamant - doi barbati si o femeie. Posibilitati? Produs cartezian: armistitiu - toti trei, pe rand sau simultan; gelosi si violenti - ei se lupta pt ea; fatalist - ea e lesbiana; pasnici si iubitori: el gay, el bi si ea; nerelevant - ea bi; tainuind - el cu ea, el cu ea, ei naivi de siguri si increzatori; half-pleasure - ei gay, ea se sinucide, daca nu e de acord cu hand-made-ul; pocait - abstinenta totala; postmodern - operatii peste operatii de schimbare de sex + redobandirea virginitatii; S.F. - alien style in the house; religios - cate casnicii?; telenovela / "din dragoste" - impacari peste despartiri peste impacari peste despartiri si, desigur, cu posibilitate de aparitie a noi personaje; tv reality-show - tu pe cine alegi?!; istoric sau discovery - dupa prima nastere, populatia a crescut si a marit nr. posibilelor permutari; commercial channel - indiferent, shoppingu-i pasiunea mea; antisocial - o bomba atomica e numa' buna; experimental - prin meditatie profunda ajung sa inteleaga ca sunt in fapt asexuati sau acelasi... ceva (nedefinit, polimorf, infinit etc). Am scapat ceva? :)

Pff... asta la doar TREI oameni, daramite la actualul aprox. 7 miliarde! Curiosi, indrazneti? Motivatii, framantari, intrebari?!...

miracolul (ne)tineresc din 2 mai 2011

Se mira ocolul...

La români, Iisus vine cu micii şi berea. Şi nu vine mâine, cum scrie pe pereţii oraşului cimentat, ci a venit de azi.
Aproape a venit vara, o simt dându-ne târcoale nu prea timidă, nici promiscuă. Grădinile regale din faţa balconului meu mi-o şoptesc şi, cam ca întotdeauna, mă surprinde cu noutate şi prospeţimea sa, aceeaşi de când m-a cucerit întâia oară; precum atunci se întâmplă; iar am senzaţia că au trecut milenii de ultima dată de când ne-am întâlnit şi că nu speram - sau credeam - s-o mai prind vreodată, văd prea curând. Peste curtea înverzită, văd un ghem, un gândac bogat colorat, un buton de copil minunându-se de... ceva, nu ştiu ce şi nu-mi dau seama către ce se uită cu fascinaţie încercând să împartă minunăţia cu mama sa poate puţin grăbită, dar răbdătoare, ce-l aşteaptă mai dinaintea-i cu "trei paşi de uriaş, ceva paşi de furnică şi câteva mămăligi"*. Se perindă oameni mulţi, cât îi privesc de sus şi se strecoară prin clepsidra comună care nu prea primeşte atenţia mea. Trece un cuplu: ea parcă adosată de pieptul său, levitând, cu picioarele în diagonală pornind de pe locul din dreapta, cu mâinile încleştate în jurul trupului cel drag şi cu capul aplecat înspre el. De unde văd eu ar părea că s-a băgat în faţa buldozerului care o târăşte, dar probabil că mai de aproape ea îl iubeşte - şi el îi răspunde. Mai văd un cuplu care îmi pare cunoscut, dar nu se cade să las sceptrul din mână şi să încep să dau din braţe - ca o reclamă gonflabilă - şi să zbier către ei cu entuziasm debordant; mai ales de la asemenea înălţime şi distanţă! Probabil că nici n-ar fi auzit, căci azi n-aveam portavocea cu mine.
Punând nici just, nici ferm, nici cinstit în balanţă îmi dau seama că am câteva probleme... nici mici. Mi-ar trebui o maşină automată de spălat suflete, cu funcţie pentru delicate. Sau ar trebui să-mi schimb curăţătoria: ba intră la apă, ba se lărgeşte şi scămoşează, ba scapă pete, ba atacă ţesătura.
La o fereastră din dreapta, cu o perdea roşie trasă, se văd mulţi maimuţoi din pluş înşiraţi ordonat între stratul transparent de sticlă şi cortina colorată.
Un greier mi-ar cânta c-o să plouă; iar eu trebuie să plec... să fug...

matinal

pana ma mai hotarasc daca sa scriu de rau sau de bine despre mine, de din mine, daca sa mint frumos inorogi si curcubeie, sau sa las sa iasa la iveala mocirla si ploaia acida, fac cu caldura, de traditionalul 1 mai muncitoresc - tovarase! -, care pt unii rupe traditia bunei stari, cateva recomandari:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10
ma duc sa-mi adancesc intunericul ochilor in cearsaf, sperand nespus sa ma imbratiseze cu mister adanc, daca tot nu-mi pot pune functiile vitale pe pauza.