blogul mi-e strain.
daca n-ar fi fost asa, n-ar fi fost deloc. imi place sa privesc slash inteleg lucrurile obiectiv. ma amuza cand aud oameni punandu-si problema posibilitatilor alternative - ipotetice doar - de genul "daca ar fi fost altfel...". asa ceva nu exista. corect e "ar fi existat". asemenea lucruri se arata doar ca o plasmuire, tormenting subiectul ce le da nastere cu vointa, ce nu si le indeasa intr-un sac al tacerii mintii, al mortii gandurilor. am devenit brusc putin macabru? e o parere! sunt total amortit; aproape automat. imi fierbe sangele in vene... de placere, nu de suparare. deschid fereastra sa ma mai aerisesc putin, desi nu aer cred ca-mi lipseste acum... cel putin nu cel mai mult, caci si insuficienta de oxigen presupun ca am - dintr-o data-s pozitiv, as putea spune! nu? imi simt intepaturile in piele si am impresia ca celule se dezvolta vizual in privirea mea, caci mi se intampla ca in desenele animate in cadrele care prezinta dezvoltarea unui mutant - toate bulinele alea galbene, oranj care se dezvolta si cresc, celular, organic. nici nu mai stiu ce debitez; dar probabil nici nu importa. ma bucur ca a fost asa, desi, la un anumit prag al neexistentei, lucrurile puteau fi si altfel, mai mult, mai intens, cum am indraznit - suna atat de smerit! -, cutezat sa le gandesc. nu stiu de ce. adica stiu, altceva nu stiu de ce se intampla asa, dar asta imi place. cel putin nu ma face sa-mi fiu incomod. 3 este unul dintre numerele magice, cum scrie si-n basme, cum o spune si religia. trei puncte determina un plan, doua doar o dreapta! e adevarat ca uneori se poate pune problema de puncte confundate, dar nu este cazul. unii privesc prea matematic si cumulativ cumva, intelegand 3=2+1. in fapt, 3 este indivizibil, la fel ca unu si ca doi, pentru ca este prim. spre exemplu, 4 este 2+2, caci nu e prim. daca ar fi s-o luam pe principiul acestora, asa si 2=1+1. daca ar fi sa fiu chiar EU si 1 poate fi exprimat slesh vazut ca 1+0, dar 0 asta e putin cam improbabil pt mine. pentru cineva cu indeajunsa imaginatie, intr-adevar, 0 ar putea lua orice forma, fiind doar o granita imaginara, cat si orice marime. dar mi-am revelat in decursul timpului - determinat doar de existenta - ca imi place exactitatea. pt ca e plina, pt ca are limite, pt ca e determinata, pt ca se poate - pe bune, da! - schimba daca vrea, dar stii de unde incepi, pt ca este!, pt ca este definita si deci are structura in spate si functii pe care le poti cunoaste slesh patrunde, pt ca o simti la un moment dat - atunci cand intra in acord sau dezacord cu tine, pt ca e fixa si stii cand esti inauntru sau afara sau de unde trebuie sa iei granita sa o muti, pt ca e mai comoda decat amorfa - total compatibila si ea, nu zic!, doar ca mai dificila -, pt ca are nucleu - si doar unul singur! -, pt ca defineste - mai pe scurt! - si pt multe altele pe care le-am uitat deja in enumerarea asta epopeica. oricum doar eu voi intelege ce am comunicat, iar daca cineva doreste sa ma contrazica, il sustin. s-a terminat ideea, cum valul a atins malul, cum senzatia a ajuns orgasmul, cum stafeta a pasit finalul, cum eu am uitat complet orice altceva as mai fi vrut sa continuu. cu vreun sens? ba deloc, desi!...
n-ar trebui sa bati la usa surdului, dar poti deshide usa direct. interesant devine cand si el este acasa. :)
bine te-am gasit! *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu