Nu ma simt deloc iluminat, ba din contra, intunecat, fiind in posesia antimateriei.
Tot univerul e in mine, inefabil! Intreaga amorfa ce capata sens, ce respinge sens sau ce nu mai ajunge sa primeasca sens. (ne)Infinite posibilitati controlabile, generabile ! Am vazut o gaura in univers, nepozitionata, exact ca un orificiu intr-un perete ce da in alta incapere. Intai i-am zis cliseu, foarte critic – idee aparuta sau directie propusa in mai multe si diferite productii artistice – roduri ale mintii cuiva, acumulari, plasmuiri. Apoi i-am zis filosofie – din toti strugurii adunati si dati prin teasc, zdrobiti, a curs aceasta zeama, ca un rezultat firesc in care sa ma-mbat ideatic si vizionar. Apoi i-am zis adevar – din impletirea realitatii imediate cu fantasma, a multitudinii de credinte si viziuni si rebeliuni manifestate ca antidirectii, a diversitatii culturilor organice de pe mapamond and beyond. Mi-am tras sufletul ! M-am speriat… nu de vastitate, cat de neputinta de a stii vreodata acest tot pe care, pt o secunda, pt o clipa infima am crezut ca eu l-am nascut, ca eu il alimentez cu energia mea, ca eu il modelez cu simturile mele, ca eu il stimulez sa ma stimuleze. M-am calmat ; am plecat si m-am intos. Nu m-am pierdut intre, caci nu zic sa existe asa ceva, “intre” dar am limitat intregul iarasi la aproape, la material, la cateva minute inainte si cateva posibile viitoare. N-am raspuns la o intrebare. Nici n-am pus intrebarea pt. raspunsul pe care l-am primit din neant. M-a limitat iar la a considera ca delirez, ca-mi dau importanta, ca-s doar o primata care are in codul sau genetic nevoia de a se autodepasi. Autodepasirea nu este un proces natural si, in plus, este si o conceptie eronata asupra faptului in sine, atat lingvistic/teoretic cat si fizic (sau chiar metafizic, cine stie)! Spiritualitate, credinte, religii diferite, stiinta care intreaba si cerceteaza, infinitul nu chiar infinit, cat si nestrabatut, spatialitate, univers, dimensiuni, culturi, evolutie, nimic. Ceva. Suprematia in alcatuire(a umana) intre concret si abstract, intre vazut si nevazut, intre stiut si nestiut, intre fizic / material si metafizic / spiritual / conflux ideologic, sau interdependenta... Ce ?!
Am o noua dorinta suprema, in cap de lista, nr. 1 in to do in a life time : vreau sa trec printr-o gaura neagra ! “Sa trec”, am gresit… “sa intru” voiam sa zic corect; probabil actele ratate ale lui Freud si-ar spune cuvantul! Sa intru cu totul ! Sa patrund si ma las. Absorbit, cum eu absorb si asimilez. Sa abund a nu fi, in a descoperi (nonformal).
Egocentrism maxim alterat? Antropocentrism interpretat extrem? Secret concret nedescoperit? Dez_iluzie aberanta? Pseudo natura umana, secunda, cica superioara? Mecanism dual inselator? Control prin inducere neconstientizata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu