Se mira ocolul...
La români, Iisus vine cu micii şi berea. Şi nu vine mâine, cum scrie pe pereţii oraşului cimentat, ci a venit de azi.
Aproape a venit vara, o simt dându-ne târcoale nu prea timidă, nici promiscuă. Grădinile regale din faţa balconului meu mi-o şoptesc şi, cam ca întotdeauna, mă surprinde cu noutate şi prospeţimea sa, aceeaşi de când m-a cucerit întâia oară; precum atunci se întâmplă; iar am senzaţia că au trecut milenii de ultima dată de când ne-am întâlnit şi că nu speram - sau credeam - s-o mai prind vreodată, văd prea curând. Peste curtea înverzită, văd un ghem, un gândac bogat colorat, un buton de copil minunându-se de... ceva, nu ştiu ce şi nu-mi dau seama către ce se uită cu fascinaţie încercând să împartă minunăţia cu mama sa poate puţin grăbită, dar răbdătoare, ce-l aşteaptă mai dinaintea-i cu "trei paşi de uriaş, ceva paşi de furnică şi câteva mămăligi"*. Se perindă oameni mulţi, cât îi privesc de sus şi se strecoară prin clepsidra comună care nu prea primeşte atenţia mea. Trece un cuplu: ea parcă adosată de pieptul său, levitând, cu picioarele în diagonală pornind de pe locul din dreapta, cu mâinile încleştate în jurul trupului cel drag şi cu capul aplecat înspre el. De unde văd eu ar părea că s-a băgat în faţa buldozerului care o târăşte, dar probabil că mai de aproape ea îl iubeşte - şi el îi răspunde. Mai văd un cuplu care îmi pare cunoscut, dar nu se cade să las sceptrul din mână şi să încep să dau din braţe - ca o reclamă gonflabilă - şi să zbier către ei cu entuziasm debordant; mai ales de la asemenea înălţime şi distanţă! Probabil că nici n-ar fi auzit, căci azi n-aveam portavocea cu mine.
Punând nici just, nici ferm, nici cinstit în balanţă îmi dau seama că am câteva probleme... nici mici. Mi-ar trebui o maşină automată de spălat suflete, cu funcţie pentru delicate. Sau ar trebui să-mi schimb curăţătoria: ba intră la apă, ba se lărgeşte şi scămoşează, ba scapă pete, ba atacă ţesătura.
La o fereastră din dreapta, cu o perdea roşie trasă, se văd mulţi maimuţoi din pluş înşiraţi ordonat între stratul transparent de sticlă şi cortina colorată.
Un greier mi-ar cânta c-o să plouă; iar eu trebuie să plec... să fug...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu