capitolul 2 - momentul salvat

"Traim in lumi diferite, aceeasi mult mai larga; credem in zeitati paralele; ne ciocnim fara raspuns intr-o coliziune nu masiva.", auzeam fara sa aud.
"Surprinde momentul!" tot aud de nici nu stiu cand. Cand eram in liceu, varsta modela mintea semenilor mei cu spotul de interes "carpe diem"; acum mi se mai zice din cand in cand "once in a lifetime opportunity" pt a descrie valoarea timpului fizic, a experientei.
Tocmai ce ma enervam ca iar, cand nu l-am luat la plecare asteptandu-ma sa nu descopar nimic de capturat, n-am aparatul la mine cand am vazut ceva. Asa m-am hotarat sa-i dau aceasta nastere; si hartia mi se umezeste de la aerul in valtoarea picurilor. M-am oprit din toate celelalte posibile calatorii, cand am inceput-o pe aceasta.
<< Primul cadru era cu un intins supermarket in fata caruia, pe trotuar erau insirate ordonat nu mai putin de opt frigidere luminate din interior, multicolore de la diversele bauturi cu diverse etichete menite sa atraga macar privirea, daca nu si sa retina interesul. Continut de consum, de uz necesar, de depententa, anul curent! Al doilea cadru era cu un spatiu de joaca sau de povestit cilu-lilu diurn ori sarutat timid nocturn ca-n iceputuri, imprejmuit cu un nesemnificativ gard. In el, pionii principali erau trei piese de mobilier urban - caci asa se numesc stiintific - destinate copiilor, foarte dragut colorate si diferite ca dimensiune - desigur, zic asta pentru ca erau doua medii si unul gigant, care echilibra si facea ordinea, ascuns din unghiul meu de un copac. As fi zis ca juca "de-a v-ati ascunselea" cu mine. Un scranciob, o-nvartitoare si-un topogan. Nici nu mai stiu. Parca nu era invartitoare. Oricum, Marele era topoganul. Plus o bancuta, iar in fata ei, pe pamantul ud multe petale albe scuturate, totul intr-o lumina galbuie de felinar stradal. Bine aranjat compozitional, in spate, pe peretele apropiat, cu litere mari, vechi, tridimensionale scria "frizerie". Urmatorul cadru se afla la intalnirea cu o schela inaltata printre picioarele careia, in vitrina unui magazin, printre diversele simulari anatomice din plastic, pe care se expun haine, se aflau vreo cinci picioare de dama intoarse cu josu-n sus, orientate toate paralel cu talpile din profil, fiecare cu cate un dres de alta culoare si tot acest grup statuar flancat de cate un bust lipsit de cap. As trece si adresele pentru fiecare in parte, dar nu le stiu. Ultimul cadru, mai minimalist si in spiritul unei interpretari belle epoque: un ansamblu de un alb imaculat, aproape stralucitor in intunericul noptii - intr-un perete gri 50% negru inalt si ingust, parca indesata o usa supla dar suficienta, iar imediat deasupra dintr-o bucata in continuare, adosata suprafetei solitare de cladire ce arata ca un colt taiat de casa, o imitatie fantomatica de scoica; din intregul latimii laturii imobilului, cred ca 80%, centrata, era doar intrarea. Imi dau seama ca niste fotografii ar fi explicat mai eficient randurile precedente si le-ar fi exclus din start, facandu-le nenecesare si asa se face ca aceste imagini vor fi servit doar celor care mai doreau sa-si tina ochii si mintea ocupate cu ceva lectura... si pur si simplu n-aveau in momentul asta altceva mai bun de citit! :)) >>
Ma plimb cu pasi marunti pe stradutele ude si diforme; trotuarul ingust, liniste si balti in gropitele din asfalt. La o increngatura de uitare ma ia pe sus un miros ca de scortisoara, poate si vanilie. Privesc la frunzele multe din copac si mi-aduc aminte de prima femeie, nu stiu de unde caci nu chiar din senin, rostindu-i numele. Am privit, acum matur, literele-i rostogolindu-se inspre afara peste buzele mele cu mustata si barba. Primele doua zile de barbat, cat si primul vin in parc nocturn de munte in foisor! Entuziasmul, noul, cunoasterea, comunicarea, responsabilitatea; infailibilul, inefabilul! Bine, poate am exagerat... doar putin, dar oricum. L-am surprins pe baiatul de atunci cu sentimentul sau intreg de bucurie, incantare, viziune, pe care unii il numesc fericire. Elanul este un animal vanat?!... ma intreb.
Cand ma dezmeticesc, constat ca stateam visand la poarta unui cimitir de pe soseaua Pantelimon. Probabil mirosea a tamaie, sau asa ceva!
Scriu in timp ce merg si asa se face ca, traversand un parc, intrerupt, ajung sa fiu intrebat: "n-ai cumva o tigare?". Inot printre cainii de veghe cu el - de veghe cu el, nu inot cu el - si continuu. Asta imi aminteste de altcineva, persoana cunoscuta de comun, poate singura din voia sortii. Ea nu fuma de fel, dar s-ar fi apucat doar pentru ca gasea ca-i sta bine cu tigara in mana, i se parea cumva interesant, o considera un element care ar da anumite valente unui gest, unei atitudini. Zicea ca ar fi pufait si ea odata, o data, de doua ori si nu aveam de ce a nu o crede. Eu n-am vazut-o niciodata in acest context. O corectam mereu, zicand ca se spune "tigara", nu "tigare", care-mi pare ca suna ca dintr-o gura rurala - exprimare academica, sau de taranca, in slang. Imi place verbul "a fila", cand intra in compozitie cu un el si-o ea. Ne cochetam, ne flirtam, ne mai intersectam existentele oarecum solitare, independente. Eu dormeam inca doar pe jumatate de pat, ea de-abia se obisnuise cu mijlocul - e un intreg ritual neinteles de profani. Doar atat. Apoi, mi-a zis candva ironic, ca poate sa doarma si in cap si in diagonala si oricum. Am jucat un sah; regele meu a triumfat. Am pierdut, caci nu aveam de ce castiga. Am dezbatut despre bomboane; am luat un mic dejun impreuna. Nu ne zicem "la multi ani", cand vine timpul, caci nu ne vorbim. Hmm... mai era ceva, dar am uitat!
Am ajuns la interfon, iar piuitul prelung urmat cartelei ce-mi deschide calea catre popas, incheie istorisirea.
Concluzia? Nu l-am citit pe Cartarescu punandu-si bine-cunoscuta intrebare, care se presupune ca macina omenirea (masculina) inca de la al doilea barbat - ca asa puteau vorbi intre ei - si nici nu presimt s-o fac prea curand.
Dialogul: filosofic - "auzi ba, de ce o iubim noi p'asta?"; paranoia - "ba, oare asta chiar ne iubeste?"; competitiv falos - "nu crezi ca ma iubeste pe mine mai mult?".
Scenariu: trei oameni pe Pamant - doi barbati si o femeie. Posibilitati? Produs cartezian: armistitiu - toti trei, pe rand sau simultan; gelosi si violenti - ei se lupta pt ea; fatalist - ea e lesbiana; pasnici si iubitori: el gay, el bi si ea; nerelevant - ea bi; tainuind - el cu ea, el cu ea, ei naivi de siguri si increzatori; half-pleasure - ei gay, ea se sinucide, daca nu e de acord cu hand-made-ul; pocait - abstinenta totala; postmodern - operatii peste operatii de schimbare de sex + redobandirea virginitatii; S.F. - alien style in the house; religios - cate casnicii?; telenovela / "din dragoste" - impacari peste despartiri peste impacari peste despartiri si, desigur, cu posibilitate de aparitie a noi personaje; tv reality-show - tu pe cine alegi?!; istoric sau discovery - dupa prima nastere, populatia a crescut si a marit nr. posibilelor permutari; commercial channel - indiferent, shoppingu-i pasiunea mea; antisocial - o bomba atomica e numa' buna; experimental - prin meditatie profunda ajung sa inteleaga ca sunt in fapt asexuati sau acelasi... ceva (nedefinit, polimorf, infinit etc). Am scapat ceva? :)

Pff... asta la doar TREI oameni, daramite la actualul aprox. 7 miliarde! Curiosi, indrazneti? Motivatii, framantari, intrebari?!...