[azi, între 17:08h şi 17:58h a fost doar o clipă]
în ochiul gol al nebuniei
vâltoarea se-nteţeşte grabnic
cu încreţite valuri de furtună
păşind pe note de pian şi frunze
crescendo, tace frenetic
presând sporadic clape imateriale
trepte spre vreun sfântul duh
vâslaş în derivă accentuând
agonia sau extazul din trupul arcuş
când un ultim gând-fântână
seca absurd absorbind într-însul
pământul dintr-o rână.
de la capăt încă o clipă
derulându-mi derulându-se
derulându-mă în asentiment
în pripă
doar numai decât una.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu