cand vad atatea conformisme si clisee, idei deja patinate de atata uzura, ca un vibrator vechi, deja obosit si scorojit de la indelunga folosinta, de-i curge uleiul din el care nici nu exista, imagini mentale chinuite ca o carte intre lirism si catstif tinuta secole sub apa sa putrezeasca, saruturi de naftalina ce-ti lasa gura punga, vreau sa musc insetat din aorta sensului neinteles, din vastul irational spumant nedescris, din nearmonia corsetului croit pe masura, din formele acelea de exprimare de-o asemenea natura absurd de atipica, de un pregnant disconfort al gandirii sau intelegerii. sa ii inghit extremitatile apetisante, cu tot cu unghii si noite. si sa-i ragai grotesc multumit resturile nedigerate dupa un asemenea ospat plin de fast. imi vine sa scot hartie cretata si sarma ghimpata pe gura intr-un dans stangaci nemaivazut, erotic de sarmant ca atunci cand curtezi pe cineva intr-o limba straina. o masa de cuvinte aruncate ca un bulgare de sare in ciorba sa se dizolve, ca o masa de oameni necunoscuti adusi laolalta intr-un nespatiu sa intretina raporturi sexuale intense si violente; sa se ciocneasca precum niste orbi fara ghidaj pe strada in avalansa. gasesc ca se cuvine cu o forta de neimaginat sa dau drumul la ample simfonii clasice cu volumul la maxim si din trupul nud sa lovesc cu muschiul erect cuvintele neascultatoare, care n-au vrut sa doarma in banca lor atunci cand le era timpul. nimic sa nu se lege. iar din praful dens al literelor sfaramate sa inalt un far de lumina in negativ, sincera si vie, unduind oasele duri ale craniilor inchise prin cresterea fatului. as dansa cu cuvinte grele din aur masiv la gat, la maini, la picioare, atarnand de orice ar putea atarna, frenetic in demersul de crucire a celor din jur. si tot n-ar fi un performance, ci doar un statement, un sarut prea gingas pe fruntea celorlalti. probabil chiar as incerca sa sculptez cuvantul simtului baroc puturos - oricare ar fi el, cel cu o tenta falsa de vintage, data post-clipei spontane in photoshop si as invita toti lorzii, toate contesele, toti cavalerii si toate curtezanele sa urineze pe fiecare litera in parte. dupa care le-as face niste colibe din bete in care sa-si incheie procesiunea grandios intr-un extaz orgios somptuos, recitand continuu individual versuri delirice preferate in voie. si peste tot acest sfarfit, apoteoza o va reprezenta clipa unica in care isi vor saruta tandru cururile unii altora prin niste rame groase ca acelea demne doar de tablourile consacrate cu regi si regine. in timpul de relas, cand totul va avea un gust mult mai bun, ca dupa ce te-ai spalat pe dinti de resturile mileniilor, in timp ce vor curge inca peste ei - cei obositi de acum de atata ambrozie - notele grave din partiturile orchestratiei, le voi da extemporal din autorii best-seller-urilor care ne informeaza despre cum sa traim firesc si nu nefiresc, aproape prea perfect.
vor zice criticii ca am nevoie de asistenta medicala. bine..., poate m-am dus un pic cam departe de data asta. dar limba, cea pornita din cord, care-mi mangaie si excita pe furis cerul, valul palatin, e a mea, toata... si doar pt. mine, sa-mi alinte convexitatea concava cu plinaciune, imi sopteste galant, alunecos si dand pe-afara din preaplinul sau de marinimie Beethoven!
diacriticele vor ramane exercitiul deductiei, caci sunt realmente epuizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu