Nici sa mananc nu pot; cine a mai auzit, sa mananci zacusca incalzita?!
Ma intreb daca Adam umbla in costumul sau - singurul pe care il avea si, de altfel incomplet si acela, ca presupun ca nu avea cravata sau papion la el - si iarna. De altfel, pot sa ma intreb si cand mai apuca sa-l dea la spalat, daca trebuia sa-l poarte tot timpul si nu avea unul altul de schimb. Si totusi, raspunsul nu e chiar departe de mine: poate ca avand mult timp liber, nefiind corporatist, il arunca repede in cosul cu rufe (cam mic si cam gol) cat timp se dadea cu Eva. Probabil ca aici s-a suparat sarpele ca era nevoit sa-i tot puna la spalat hainele si a incercat s-o mituiasca pe Eva, s-o faca femeie in casa.
Usor lipsit din context, dar nu chiar, vreau sa marturisesc ca-mi plac extrem de mult expresiile de argou, multe de altfel ca variante pt. a puncta actiunea dintre sexul tare si cel frumos. Le gasesc mereu zemoase lingvistic si interesante ca ocolis precum o acadea; de aceea mi-as fi dorit sa le prezint intre ele pe un petec de hartie. A "to do" list?...
Dar sa nu deviez. In aceasta vara, care nu e vara pt. ca e toamna deja pt. ca nu mai e vara... deja, am reusit cu maestrie, dibacie si perseverenta sa racesc cobza si imi voi face boo-hoo (in sac) ca nu-mi va aduce nimeni supa la plic la pat (stiu, ar trebui sa ma decid intre plic sau pat, dar inca sper sa nu stau la pat... "cu cobzarul langa mine, cu paharul langa mine, tra la la"). Si pe buna dreptate la o adica, la ce ma asteptam, daca am asa un dar rar de a trena si complica relatiile cu microbii; parca nu mi-ar fi spus parintii cand eram mic sa nu ma joc cu ei sau chiar mai mult, sa nu ma incred si sa ma feresc de ei; si am ajuns un fel de militant pt cauza lor si modul nefast de viata pe care il duc la limita subzistentei. Si nici nu-mi place sa iau medicamente; mai curand i-as arde direct. Cum nu sunt vraci si n-am nici ierburi nici prafuri magice, va trebui sa-mi urnesc corpul greoi pe care mi l-am decorat cu niste sosete trase peste pantalonii flausati si sa ma duc la bucatarie sa pun un imbric de apa pe foc la fiert pt. viitorul ceai ce sper sa-mi curme agoniile sinusurilor si ale gatului. Bine, poate si pe cele ale ochilor, putin acolo! dar nu ma targuiesc. Va avea culoare rosiatica si va fi ceai de portocale cu puternica aroma de ciocolata, cica. Iamm-iii! Si pt idilicul situatiei, il voi servi dintr-o cana ca acelea de bunica, din portelan, cu flori pictate de-o parta si de cealalta a(le?) toartei si cu doua dungute aurii sus, la buza. Il voi bea direct fierbinte, sa-mi oparasc grumazul si sa exilez chiriasii neinvitati.
Solidarizeaza cineva cu mine?
Nu ma intreb de ce ma obosesc, cand putini imi trec pragul virtual, dar nici un jurnalul personal nu e citit chiar asa de toata lumea, tam-nesam, in mijlocul targului, nu?
Dar trebuie sa ma opresc aici, caci imi curge insistent un muc, dornic sa ma dragalaseasca.
fundal sonor: susur cristalin de ceai ce transcende vesel libertin din mediul ibricului in cel al canii; mai mult sau mai putin libertin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu