interacţiune fantastică

     Fascinant şi odios! Cât rău îmi fac ei; cât rău le fac eu lor!
     Am fost întrerupt cu un telefon de urgenţă din recitalul meu de seară. Cel mai aşteptat şi mai încântător recital din cele cotidiene, acela magnific de eliberator, care mă aruncă dezbrăcat în extaz, rupt de ei, sau ei de mine! După exerciţiile anevoioase de contractare, extragere şi expulzare dizarmonică a cărnii muzicale, urmează liniştea divină însiropată cu dilatarea nărilor, lăsată de aerul proaspăt care, postforare, ajunge să încingă coşul pieptului, alintând şemineul îndurerat de exercitarea acţiunilor precedente. Funingine şi nisip fin grunjos! Mi se desfăşoara o destindere-contractare-destindere lăuntrică a coastelor şi-a muşchilor în timpul şi după această despărţire de drumuri, sau independetinzare spontană, subită, forţată; mereu mi se dă de veste cu doar niţcaiva frânturi de clipă înainte de a fi chemat pe podiumul exprimării majestice (maiestuoase nu-mi oferea aceeaşi satisfacţie, J-ul din paj face simţită discreta diferenţă).
După ce am isprăvit conversaţia telefonică, am zis să-mi reiau partitura, dar am constatat că deja nu mai aveam note de eliberat în lumea asta în fâlfâit sărbătoresc. Însă ecourile hârşâitului zgrumţuros violent al corzii principale încă se lasă incisiv de simţit. Alchimia fenomenologică este cam aşa: după două zile de purtat fular chiar şi pe tărâmul oniric, mă apropii - nici tacticos, nici grăbit - de vasul intim, de bolul smălţuit cu alb şi, de la distanţa optimă, urmând demersul aparent nul, de înspre interior şi apoi înspre exterior, repetat, îi slobozesc în lumea înconjurătoare, de alte proporţii, cele pe care le cunoaştem noi, ca o ploaie de lumină. Cum se cuvine în orice partitură amplă, parcurg mai multe pasaje, interpretând timpii şi forta specifică fiecăreia în parte.
La sfârşit, obosit, rămân înmărmurit să contemplu flageloasa, gelatinoasa, congestionata materie mucioasă densă, adunată, de-un alb lăptos frumos, plin, lipsit de tonurile gălbui bolnăvicioase, jucăusă şi ademenitoare tactil parcă prin moliciunea texturii sale pufoase - de infinite sedimente stratificate până la paroxism, conglomerate, puternic concentrate până la Viaţă -, ce plutesc în apă, purtându-şi chiar şi nişte mici extremităţi arcuite, ca nişte codiţe mai puţin vâscoase, mai puţin opace, de un alb difuz ce se amestecă cu transparenţa apei, de trecere sfumato, precum nişte trepte diafane ce te îmbie să urci sau să cobori în beciul existenţei lor tranzitorii.
     Realizez că, deşi mici şi insuportabile chiar pentru mine cu spiritul lor oarecum maliţios, am scuipat constelaţii întregi în W.C., poate chiar universul lor întru totul, mii şi milioane, poate chiar miliarde de vieţi adunate laolaltă, presate, condensate să-şi sufoce intimitatea într-o singură gură închegată menită să supravieţuiască, într-o coliziune orgasmică, orgioasă, ce le permite să-şi întindă chiar şi mai mult graniţele mici exprimate în metrică umană. Fireşte, sunt conştient că ultima parte poate fi considerată doar o fantezie de-a mea, căci ştiu despre "rupturile" microbiene.
Mai zilele trecute chiar, într-un context de-aceeaşi natură, am afirmat foarte serios, pe un ton grav cu nivelul acidităţii foarte crescut că, mai mult ca probabil, tot aşa trebuie să fi apărut şi noi, omenirea; şi acum nu mai scapă de noi Dumnezeul altora (de seama mea), nescuipaţi încă, desigur si fireşte, asezonaţi la Căldura Sa internă, faringiană, laringiană sau esofagiană, nici nu ştiu!
Să fiu eu oare acela, Doamne, portalul între micro- şi macro- cosmos?!... Şi dacă da, cum cred şi eu, nu-mi ţine tăinuit, rogu-te cu bună ştiinţă, portalul între mine şi gigantismul pseudoinfinit nemăsurat! Nu consideri, sau nu găseşti că se cuvine, măcar înaintea apocalipsei de mâine?...
     Iar apoi, când toată fascinaţia delirică extatică a luat sfârşit de la sine, colapsând sub propria-i greutate si vastitate empirică, lăsându-mi un gust încă nesaturat, înainte de a mă desprinde de subiect şi să revin la normele pământeşti, am tras apa privind cum totul se duce învârtindu-se ameţitor prin vârtej într-un abis nou şi necunoscut.
     Cine ştie ce ne rezervă viitorul în secret, nu-i aşa?