vineri, 28 octombrie 2011

un moment infim infinit

mi s-a largit tesutul intim si nu mai este ferm-solid, mi s-a lasat muschiul cordului si se scurge - cam cum atarna pieile batranilor peste carnea moale ce-mbraca conglomeratul secular de calciu - prelingandu-se peste colturile arhitecturii antice launtrice si picurand antigravitational tandru in unghere inaccesibil de stramte ce palpita lent in reversul falfaitului firav de pene prelungi rasucite, precum sprancenele lui jack nicholson, pline de demers dement prin curburile de cupru dizolvabil in etern solvent enigmatic dinamico-emotional. explozibil spatial radiant cromatic circular spiralat orbind amorfa intunecata! mi s-au lungit bratele precum crengile copacilor, iar cand n-au ajuns obiectul dorit, adorat, s-au despicat, din noduri sa se intinda iarasi si mai mult si mai mult pana ce coaja creata, creponata, incrancenata prin increngaturi astrale, se va scoroji si va aluneca, dezbracand galbuiul tanar zemos si elastic viguros din interior. vai, ce vlastar! ce vlastar nestiutor gingas pre cand asuprai umbra pandeste in negativ plin de saruri revelatoare si fixator.
nu cred ca va urma, desi ar trebui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu