"- kidooooo!... - i AM a kido! i like being a kido! i LOVE being a kido!..."
am iesit sa-mi iau dulci de-ale gurii in ciuda orei tarzii. m-am surprins regasindu-ma in oglinda purtand geaca, caci ultimul timp mi l-am petrecut hibernand si ascutindu-mi simturile, inevitabil!
inaintea mea, la casa de marcat, era o tanti care nu stiu ce a cumparat, dar din usoara valva care s-a produs in jurul ei am remarcat ca a platit cu un bon si o bancnota de 100 de lei, probabil facandu-i fara intentie viata mai putin dulce casierei care s-ar fi pregatit sa-si incheie ziua de munca. am discreditat-o deoarece am observat ca-si opera captivata gadgetul high tech de comunicare chiar si in aceste cateva insesizabile clipe de asteptare la asemenea ora cand nici clientii nu-s multi si nici cosul de cumparaturi nu da pe afara in general. aceeasi rumoare din jur, freamatul pomenit anterior, care i-a distras atentia de la ecranul generos, m-a facut si pe mine sa iau seama la acest detaliu contemporan ce m-a condus la o... desconsidera, sa spunem. eram cu vreo doi pasi in urma ei. cand a terminat si am avansat am simtit un miros placut de bucurie dulce, un parfum atragator si captivant, fascinant, fermecator de... jeleu (probabil galben, sau rosu; nu cred ca albastru). m-am intrebat de unde poate sa vina, presupunand ca e de la casiera, insa pana sa-mi dau seama, a disparut. ceea ce m-a facut sa concluzionez totusi ca nu trebuie sa judeci o carte dupa coperti si ca poate fusesem cam aspru in secret cu tanara ce tocmai plecase.
"feeeemeeiieeee de jeleeeeeuuu..."
pssuuup, tragand baluta din ton: chaaaapp!
evit posibile alegorii sau sincretismul de aceasta data si adaug, prin urmare, bonusuri:
1 , 2 , 3 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu