cu cine dracu vorbesc, ma intreb, cand nu vorbesc singur? iar cand ma surprind vorbind singur launtric, chiar fara voia mea uneori, deci doi eu distincti de mine ocupandu-mi spatiul vital din minte cu necontrolisme absurde ca intr-un joc dada, mai mult chiar, ca intr-o incercare de a sabota un joc dada, ma intreb si mai intrigat cu cine dracu vorbesc, sau cine dumnezeu sunt astia doi eu care poarta o conversatie, bolborosind ilogic si incoerent in mintea mea in lipsa-mi, ignorandu-ma cu vointa nesimtita. stiu, pentru orice om normal caruia i-as fi in plus si important, asta ar putea parea un puternic semn de schizofrenie, dar anunt cu siguranta ca nu e decat o oglinda a acestuia.
v-as revolta si m-as reforma!
da-da, nu-nu, stiu-stiu, pe-astea-le-am-mai-auzit-de-nenumarate-ori!
[probabil nestare, dar nu o voi rezuma la nume, limitand-o]
forţa centripetă dintr-o glastră de pipetă
dintr-o curvă mai cochetă
decât strălucirea unui astru
decât dorul ce-l maiastru
făr' de-o aripă, lipsit de umbră
într-un nod târziu de fugă
într-o lustră antică aprinsă
într-o dungă centrifugă
risipindu-se în vast de-ntinsă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu