Am visat ceva care se zbatea chiar si dupa moarte, un organism sectionat, o jumatate de organism cu colorit sangeriu si o persoana care ma tot imboldea, insistand sa am contact fizic cu acest ceva, rest de ceva, segment care, desi transat, inca palpita, miscandu-se haotic si pulsand agresiv. Desi sarea dintr-un loc intr-altul in planuri cand mai apropiate, cand mai departate, spatialitatea era cumva suspendata si hiperbolizata / augmentata (caci ambele cuv. imi plac in acest context). Mi-era destul de incomod si ma feream, dar altceva vivace in mine, ma impingea discret sa incerc curios-temator, ca atunci cand trebuie sa imblanzesti o fiara salbatica, libera, presupun.
----
Intr-o conjunctura, la putin timp dupa ce am cunoscut pe cineva, mi-a zis cu ton ironic si pisicher ca-s materialist, discutia pornind de la bazele prieteniilor. Ma amuzat si-am zambit prin in joc.
Adevarul este ca si materialitatea si imaterialismele sunt perisabile, se consuma sau se distrug in timp, diferenta este ca la unele nu este necesar sau direct vizibila transformarea. Fireste, asta nu inseamna ca-i contrazic pe cei care sustin cu tarie ca sentimentele sunt precum niste arbori sau niste flori care cresc si se dezvolta si ramifica, in primul caz, sau infloresc, deschizandu-se spectaculos, in cel de-al doilea.
Prietenii buni si paltonul pe care l-ai purtat cu drag atatea ierni, dar acum e mancat de molii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu