duminică, 26 decembrie 2010

copiii ciclopului

"Femeile din viaţa lui **** !", spunea ironico-superior râzând "fosta mea super gagică", autoproclamată sub această titulatură, amuzându-ne deopotrivă!
Citeam la un moment dat într-o revistă - cred că în Esquire, într-un interviu cu Johnny Răducanu - cum că "ce ar putea fi mai frumos decât să te gândeşti la femeile pe care le-ai iubit?" fiind pe patul de operaţie, continua parcă - nu mai ştiu exact, sincer să fiu.
Spaţiul meu se dilată în sound-ul soft electro al celor care se numesc Venus Hum. Mă face să nu mă simt un total necunoscut când orologiul bate cu avânt puternic ora înaintată. Din afara sa, de dincolo, răsună cu forţă un blues adevărat, de jale şi inimă albastră, de negri asupriţi timpi îndelungaţi, de bar american în lumină puţină şi plin de fum, de grif prelung cu unduiri metalice mângâiat, dezmierdat cu multă aplecare năduşitoare. Hoinăresc vulnerabil lipsit de platoşă şi fac salturi atemporale prin timpi de expunere deja săvârşiţi.
Mă bucur că l-am avut mai mereu aproape de mine pe ciclopul diafragmat; simt că nu m-a lăsat să trec orbeşte prin viaţa care se uită, chiar dacă nu le-am acordat prea mult timp progeniturilor sale - eu le-am făcut pe-ale mele, el şi-a văzut de ale lui şi am fost în acord în mare parte, chiar dacă am mai avut şi trecătoare neînţelegeri sau supărări. Peste toate, însă, vine un timp când plozii au crescut destul de mari şi trebuie să veghezi puţin asupra lor, măcar cât să îi orânduieşti cronologic şi să-i pui la păstrare bună - ca pe murături.
Aşa se face că acum mă descopăr mai pierdut decât aş fi fost atunci.
Trecătoare expresii pe chipul momentelor lăsate monumental în urmă, dragi persoane scăldate în lumină puternică, în întuneric neprevăzut sau în nereuşite cadre; spontaneităţi, amuzamente, supărări, abstracţiuni şi tot tacâmul existenţei pe 2 sexe sau 3 genuri: masculin, feminin, neutru! Încântări, prosteli, fierbinţeli, dorinţe, speranţe, familialisme şi familiarisme, foste sentimente reflectându-se pe monitorul de sticlă, pe ochiul dreptunghiular cu contur negru!
Îndestulaţi gigaocteţi răvăşitori... integraţi! ...Şi poate chiar şi datorii.

Într-o zi le voi pune cap lângă cap, laolaltă, să se cunoască reciproc într-un întreg!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu