În mintea mea încă clocotesc, forfotesc, colcăie resturi de cuvinte. Sunt răsfoite spasmodic cu sine putere încleştată exploziv silabe, litere pierdute, fragmente de sens şi nonsensuri, iar eu stau încremenit în lăcaşul diform impropriu. Urmele pe care le lasă incizate se contractă sacadat, se zbat în stingere hrănindu-mi simţirea asupra lor. Un masacru necontrolat născut din propria-i voinţă, un carnagiu literal. Nu mai ştiu şi nu mai pot dinstinge trecutul de prezent, imediatul de instant. Vederea îmbâcsită mă lasă încet până la actul final. Ce cuvânt nemaivăzut ar trebui să se mai nască ? Nu te pot recunoaşte dacă stai atât de departe. Cuvintele răzvrătite mi-au călcat ochelarii şi mi-au spart lentilele îmbătrânite. Am rămas un suport - un burete, un complex de schele, un cofraj - pentru întregul sens sui-generis independent şi autoritar alcătuit din fărâmele ce au supravieţuit. El este relicva iar eu sunt noul generat, fiul său schimbător. Dacă aş fi mai religios aş spune şi rătăcitor şi risipitor, dar credinţa are mai puţin de-a face cu înţelegerea decât ar spune unii. Într-o încăpere nevăzută, fără dimensiuni constante, concrete, chiar deloc, structuri lexicale balene subterane, mastodonţi, dinozauri înaripaţi dispăruţi, mamuţi şi zimbri şi bizoni se înghesuie, iar pe cordul poveştii o metaforă gâză ce furnică! Sporadic. Inconsecvet.
O linişte să se-aştearnă covor peste toate aceste cioturi colţuroase şi dure ! Cu talpa mută să netezeşti tâmplele structurate mineral anorganic precum un prosop fierbinte pe capul bolnavului. Păşeşte nu şovăielnic amorfă a vieţii şi acoperă-mi golurile stâncoase !
Laptele alb curge năvalnic să spele întregul. Nimic nu s-a schimbat, totul e aceeaşi natură - materie, imaterie, antimaterie - dedesubt şi deasupra, în interior şi în exterior. În afară sunt distras. Afară de asta, nimic, iar înăuntru la fel, dar mai altfel.
Declinările vieţii supte cu ochii lăptoşi, înscrisă şi descrisă încontinuu! Un necapitol neînchis! Un anticapitol deschis! O literă scurtă cu pronunţie! O vocală! O!
În o nu există început sau sfârşit şi, în plus, o e prea scurt pentru a fi educat. Mereu uită căci e năstruşnic, jucăuş, nechibzuit, zburdalnic, primar şi brut şi elegant. Iar când va creşte, o va fi o+. O-l naşte pe orgasmic. Sincer, ferm, închis, curbat, fermecător, obraznic. Şi… tremurător! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu