din senin...

Sunt în metrou. Stau nonşalant răsfirat-adunat cu geaca de vânător-mag deschisă şi o geantă între mâini. La gât am fularul meu multicolor placid lat, croşetat cu ochiuri mari. Am în geanta atârnată pe umărul drept un aparat foto încărcat şi pe semne mereu armat, o periuţă de dinţi în ambalajul original, o cutie pătrată galbenă de prezervative neîncepută încă, un film cu sensibilitate de 200 iso făcut gata de developat, un neimportant în poveste stick usb căci e mai mereu plin şi o hârtie împachetată în patru alături de un creion bine ascuţit. În mâna am trei pensule cu păr dur şi într-un plic o peliculă tăiată pregătită pentru mărit. Mă scormonesc ameţit - distras şi împrăştiat cum mă prezint uneori - prin buzunarul din faţă al genţii cu clemă pentru a scoate hârtia, a o despături şi a mai trece nişte cuvinte acţiuni de rezolvat în listă cu creionul cu vârf bine ascuţit cu cutter-u'. Avusesem contact vizual înainte, dar nu am dat prea mare importanţă. Fac toate cele enumerate şi săvârşesc şi procesul următor: în revers. Trenul intră în staţie. Ridic capul şi mă pregătesc să-mi scot existenţa din cutia futuristă la staţia mea. Atunci! Atunci s-a întâmplat.

Astăzi am văzut în metrou o femeie plângând din senin. Stătea exact în faţa mea. Era norvegian de luminoasă. Avea părul blond, ochii albaştri ceruleum de primăvară senină, tenul deschis la culoare şi o geacă bufantă albă. Părea a fi ajuns între cele două vârste. Nu era nimeni lângă ea; scaunele din dreapta erau neocupate, iar în stânga nu mai avea nimic, căci era primul scaun - sau ultimul. Câte o lacrimă din fiecare ochi a scăpat eliberator şi a alunecat încet pe versantul obrazului până nu departe de colţul gurii. Şi le-a şters discret cu un şerveţel mototolit în palmă, iar buzele subţiri rozacee i s-au încleştat scurt în tihnă greu înghiţită. M-am uitat strâns fix la ea. Deşi oricum tăceam, am amuţit şi i-am simţit apa sărată trecându-mi dincolo de ochi, în spatele privirii, atârnând alungit-bombat şi uşor usturător pe marginea abruptă deasupra hăului vieţii exterioare, gata oricând să se desprindă... eliberator.