vineri, 11 martie 2011

?

Dă-mi o armă automată şi lasă-mă să zbor în voie capetele de pe umerii osoşi, stâncoşi! Coastele tale sunt o tablă de şah, inima ţi-e o tavă cu tort însiropat prăvălindu-se peste nurii obraznic strigători. Ai buzele din sânge scurs peste lapte matern. -Ai văzut şi tu inorogul? Ai două găuri vulcanice în loc de sfeşnicele ochilor. Ai râsul o torţă pâlpâind năzuros şi lacrimile un uragan izgonitor năvalnic. Ţi-e părul aşternutul proaspăt al Meduzei, în care mă întind lasciv gol cu pieptul neformat şi gândul plin de ciorne. -Mi-ai văzut şi tu platoşa şi ciocanul? Mi-e glasul morman de hârtie albă, imaculată ce te urmăreşte ca umbra neagră ce-o porţi peste umăr, lăsând-o să-ţi cadă peste fesele voluptoase. Te-mbraci în portativul meu fără note, chiar acum. N-ai un braţ mental, n-am o coastă. Am chipul de oţel şi limba din mercur. Sărutul mi-e o magmă. Te cunosc mai bine decât îţi cunoşti tu curtea interioară străbună, cu scrânciob şi grădiniţă cu flori, în care te plimbi în continuu închisă. Te sufoc. Te eliberez. Palpită şi palpez sunt verbele tale preferate. Preferam prefer. Ai născut nişte maimuţe; sunt nişte păduchi. Cântă la flaut, la trombon şi mezinul la cub incolor. Suflă în sfere, umflă găurile abiotice aşa cum l-ai învăţat. Interminal intern intentează inventează. Mă întreabă dacă ştiu cine sunt, de ce există şi cum te-am cunoscut. Cum de-a apărut el în povestea asta?! mă întreb eu; te întreb pe tine! Ridici din umeri. Îmi baţi apropouri subtile; năzdrăvăniile se scurg pe pielea ta zbanghie. Doar ştii că variez în faţa infinitelor variante absolut complexe! Mă urmăreşti? Te urmăresc de pe partea astalaltă. Pendulez. Pledez. Mi-am scrântit piciorul pe un deal ideatic. Am alunecat. Te ascult nevăzător. Terestru. Urmez în linişte şi liniştea urmează în mine. Următorul! Timpul trece; cad cartuşele, cad zilele. Pe capete!
- Meniu?!...

Ai spice de grâu filiforme curgând cascadă, acoperindu-ţi chipul. N-ai glas; n-am idee. Ai picioarele desculţe. Şi puţin desfăcute. Aud cum păşeşti şi foşnetul degetele îţi acoperă gura muşcată. Ai îmbrăţişarea grea. Ai îmbrăţişarea mea. Ai trupul firav. -Ai tupeu! Ai timp să citeşti? Ai chiloţii înlăturaţi. -De ce mă întrebi? Nu mai e muniţie. Nu am răspuns. Dar o voi face. Sniper!
- Doriţi şi sos la meniu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu