A început Nesfârşita pe nepregătite. M-am baricadat în casă cu provizii şi răbdare, cu speranţă. Mi-am luat pocalul cu ambrozie şi-l simt de-aproape. Sunt sedat; nu că ar interesa pe cineva, dar îmi realizez şi confirm infirmitatea imediată momentană; sunt captiv. Inamici, peste tot, nenumăraţi: timpul, comisioane şi responsabilităţi, griji, oameni, alte ispite puzderie, purtându-mă - eu căzând, alunecând corupt dintr-una într-alta!
{uitasem un cuvânt din Saga Desaga şi în căutarea sa îmi clăteam ochii pe fereastră, peste şoseaua cu câte 3 benzi pe fiecare sens de mers, în blocul de vis-a-vis în care, la penultimul etaj, prin două camere goale mari şi luminate se plimba o făptură feminină diafană; în culoarea gălbuiului mizer de bec, părea că pluteşte şi-mi amintea libertatea. A stins lumina într-o cameră, iar apoi treptat şi în cea de-a doua; mă-ntreb ce gândea sau pregătea când s-a afundat singură în întunericul spaţios, căci mi-e greu să cred că ar fi fost conştientă de prezenţa mea, să spun că (mi) s-a ascuns. Privind o secundă înapoi la start, însă cu mintea total revărsată de-această dată, mi-am dat seama de "retrospectivul" pe care îl căutam, care nu era nici "retrograd", nici "retroactiv" şi nici alte re-uri sugerate.}
Să revin la zbaterea principală, aşa-i? Pe firul roşu, deci!
Avansăm, evoluăm, (ne) dezvoltăm, ne extidem, sporim complexitatea. Evident, pe toate ramurile.. şi nu mi-aş mai termina scriitura probabil dacă numai aş încerca să le găsesc pe toate, aşa că, precum obişnuiţi a citi de-odinioară, le voi consemna doar pe cele pe care le amintesc mereu: în tehnologie, ştiinţă, în arte - vizuale, sonore şi tot tacâmul. Desigur, nu chiar aleator le-am introdus doar pe-acestea.
Tam-nesam am fost aruncat într-o călătorie neaşteptată şi neplanificată. Am dezgropat, nici nu ştiu de unde, un CD cu o droaie de jocuri - jocuri care sunt mai mici decât un format .jpg actual scos dintr-o cameră foto decentă. Câţiva KB sau un megabyte şi cel mult încă puţin plin/i de funcţii şi rezultante, de informaţie, de acţiune, de timp încărcat cu trăiri între run.exe şi exit. De-acum câţi ani? Habar nu mai am, aş zice... căci pare-mi-s-ar a fi fost epoca de piatră a tehnologiei moderne atunci, comparând cu proximul "carpe diem". Fireşte, următorul plan, după cel vizual al pixelilor, a fost cel fonic, al coloanelor sonore în infim număr de biţi. Incredibil efect sugerat de către creatori şi incredibil efect indus, căci copleşit mă simt, nu atât de informaţia auditivă, cât de cea afectivă în plus, sporindu-se exponenţial precum bacteriile în mediul umed. Normal, după încercarea de recunoaştere şi regăsire a celor pe care le ştiam deja de copil fiind, le-am adulmecat pe cele cu conţinut neadecvat vârstei respective. Teoria mea asupra relativităţii este ceva mai simplă decât cea a lui Einstein, deşi izbitor de asemănătoare după substituţia elementelor centrale din a sa cu funcţiile reproductive ale predecesorilor / precursorilor din a mea, altfel spus: dacă m-aş fi născut acum 100 de ani, poate apucam să fiu iubitul cu mult mai mare a lui Audrey Hepburn, de exemplu - desigur, chiar şi-aşa ar fi trebuit, în condiţiile astea de suspendare temporală, s-o mai aştept cel puţin 18 ani, până la majorat, când eu deja aş fi avut dublu cât ea, dar oricum. {câţi ani aş fi avut eu când ea ar fi avut vârsta mea de la majoratul ei?} Ca să nu mai zic de alte aberaţii ale bătrânei pendule, unde m-ar fi dus şi situat în istorie, cine ştie ce-aş mai fi cunoscut, aflat, descoperit, dobândit!
Cam la fel şi cu jocurile astea: când erau miezul şi în acelaşi timp vârful :), eu de-abea aveam habar despre dimensiunile spaţiului extrauterin şi, prin urmare, nu aveam cum aprofunda experienţe nemenite vârstei mele de atunci. Ar fi cam stupid din partea mea acum să-mi imaginez că a trebuit să aştept până azi, la maturitate, să mă joc rulând programe scrise pentru DOS, sau oricum, nu prea departe după - că ăsta (mi-)era Destinul.
Şi-aşa am surfat ludic prin suprafaţă / înveliş artistic şi inclusiv, trecând, prin sugestie sexuală. Desigur, de la muzică în 4 biţi şi până la imagini de 10 MB e cale destul de lungă. Nici n-aş putea compara, nici alege / favoriza; cel mult, (re)adapta. {de la una la alta, depinde cum / de unde priveşti; nu consideri, nu găseşti?}
Mai am bomboane în sac, ceva:
- un icon al copilăriei mele, ce şi-a sedimentat bine imagini în creierul meu bolnăvior în prezent (cine ştie, poate cu predispoziţii), cu scenarii şi stimulare explicită (pot oare să spun aşa, fără să fiu corectat?)
- un complex deloc retro de manipulari digitale, în care doar o lucrare face cât vreo x jocuri menţionate anterior
- perpetua idee pulsând în căp'şoru-mi, evoluţia de la pixel chick la "let's fuck sălbatic; oh yeah!" în HD actual
În plus, am vizualizat şi că vom fi trecut şi le vom ştii p-a' noastre şi ei p-ale lor.
Aici trebuie să încetez, oricum avansând chiar şi oscilând între trecut şi prezent.
... şi poate şi viitor; pendulând vibrante ademenitoare oscilaţii {corect, corect, total gratuită înlănţuirea, alcătuirea, alăturarea, robirea şi dezrobirea, juxtapunerea... mă opresc!}
A fost ora 23:39, 31 marie 2011, Romania
Sunt flămând, de-atâta drum. Mi s-aa făcut o pooftăăă!!....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu