din proces

m-as feri de orice cuvant greu mi-ar aparea - puf! - din neant in minte, caci senin nu este acolo acum, dar mi-este aproape imposibil, gasesc - desi nu pun pret pe imposibilitate, deci de-aia s-ar putea sa ma straduiesc mai tare. acolo inauntru sunt barci scufundate, sunt catarge frante, sunt panze jupuite si sfasiate, sunt valurile mari, sunt alge, este cerul intins deasupra infinit si incarcat de nori radianti de lumina bizara, sunt bule de aer malefic, sunt butoaie plutind, sunt maini si picioare si torsuri si alte alea purtate de apa, este chiar si Pluta Meduzei a lui Théodore Géricault, sunt alte ambarcatiuni in amonte, sunt ganduri in aval, sunt iarba crescand in interior, in stomacul intim al bestiei. si nu stiu de ce! sunt toate acolo, mai putin eu. stiu cand s-a intamplat si cum si aproape si de ce, dar nu-mi voi dezvalui istoria; cei cu care am impartit-o inteleg si stiu, dar nu-mi ajung exprimarea, iar pe ceilalti nu ii (mai) priveste. ma preocup doar de mine si totusi prea putin imi pasa de viata mea. nu astept, nu caut, nu dau, nu primesc. nu stiu nici macar daca nu mi-este ursitul. scriu fara diacritice si fara majuscula cand ma revolt; dar acum nu ma revolt. simt trairile altora, dar nu le traiesc pe ale mele. resimt siguranta sarita. s-apese cineva naibi pe butonul ala odata! striga cineva care stie deja ca panoului de curent i-au fost puse sigurante noi automate. schimbarea necesara, fortata! si care ar fi scopul? ar intreba tanarul si mai noul curator. ce importanta ar (mai) avea? adevarul e ca nu schimba cu nimic situatia si nici conditia umana si nici conduita acesteia. in plus, tocmai am strivit o amarata de infima insecta; macar am facut-o cu fermitate, dar nu consider catusi de putin ca trebuia sa sfarseasca asa. existenta ei era insignifianta pentru mine - desi probabil inevitabila pentru sine - si totusi concomitent aveam impresia ca o pericliteaza pe a mea. nu este omul ceva demn se sila, de dezgust? m-as resemna complet, dar este autonoma - si cumva autoritara - o gena care-mi forteaza ochii sa stea alerti. trist este ca in timpul necesar redactarii acestor nesemnificative randuri am citit stirile de importanta globala... si m-am intristat si mai tare.