granny style
"Love at first site", as spune, desi imi vine tot mai greu sa cred in ea in timpurile astea!
Am vazut-o de jos, din talpi, si am inceput s-o escaladez cu privirea pana sus, in crestet. Eram la cam 5 m inainte de ea. Statea in semi-profil, uitandu-se in urma, dar urmand sa mearga inainte, inspre mine. Talpile picioarelor ii tineau inca directia mijlocului dintre cele doua, initiala si finala. Avea sosete de-alea de dama, scurte, pana peste glezna, colorate parca in broderie si terminate in volanas si purta peste ele probabil niste sandale albe, cu benzi si catarame, dar care aratau mai mult a papuci. Am ramas putin interzis amuzat de imagine si astfel se face ca n-am retinut de purta vreo fusta, o rochie, sau un halat, ceva... capot de strada, ce-i lasa picioarele cat de cat la vedere. Am avansat. Si-a continuat si ea drumul, iesind din repaus si prin urmare si-a intors capul sa il pot vedea. Avea parul alb imaculat, buclat si infoiat cam cel al clovnilor, doar ca fara culorile dizgratioase. Deosebit, desavarsit! Probabil mai putin relevant, dar avea chipul destul de linistitor, in forma sa circulara impreuna cu parul. Purta niste ochelari ca niste filtre foto de corectie, rotunzi si mari cat o rotita de cascaval, as crede, de un oranj transparent, dar puternc saturat. Parea distrasa ca geniile savante care nu se pot opri o clipa asupra unui gand, caci alte 100 nici nu mai bat la usa, ci dau direct navala cu viteza luminii stinse. Asta pentru ca intunericul nici nu se chinuie, e un bun deja dat ca punct de plecare. As zice ca ii zambea inima. Avea un aer nastrusnic in toata soneala sa, totusi demna si vizibil in intregi facultati mintale. Nu cred ca sa fi avut sub 60...
...................
dileme existenţiale
Evaluand din nou situatia dupa ce am luat pulsul metroului, trag o noua concluzie: fustele imi pot placea destul de tare, ce-i drept - si poate nu pentru ele in sine, cat pentru ce lasa la vedere, sau ascuns cu stoicism, starnind prin nerevelare; desi nu minimalizez rolul designul vestimentar, de altfel o noua atractie personala -, dar in deosebi ma intriga sutienele. Iarasi, poate mai putin pentru marimile, formele si compozitiile/consistentele multiple, parfumurile sau gusturile variate, sau chiar strigarile de pofta carnala ori raspunsul matern-hranitor (nurturing / nourishing) ce se pot inchide in cupe, cat pentru simplu si oarecum stupidul fapt ca barbatii nu au nimic de sustinut si, prin urmare, nu au nevoie si nu-i pot intelege / simti / trai necesitatea. Si toate astea doar de la niste mici urme ce se pot intrezari, precum firimiturile lui Hansel si Gretel pentru drumul ideatic / imaginar, calatoria in revers: doua linii discrete oblice pe piept, o catarama mica pe spate, o bretea subtire pe umar, putin buretel mascand ochisorii de melc atintiti, sau poate altele care nu-mi trec acum prin minte...
...................
recunoaşteri însorite
ma gasesc supus dorintei de ale multumi pt. increderea oferita in momente critice la exterior lui A.T. si pt. apreciere si recunoastere transmisa indirect cand nu m-as fi asteptat lui L.A.D. :) ; precum la decernarea premiilor, "care ma sustin" - roadele primite - si incalzesc cu incantare nemasurabila si imuabila. Desigur, ordinea este doar formala.
PS: diacritice mai tarziu; me in a hurry
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu