E târziu; e aproape miezul noapţii. Lumina difuză e roşie, pe subiect; roşu intens contrastant.
- Alo, veniţi repede, a avut loc o crimă oribilă!
Poliţiştii ajung imediat la faţa locului. Reclamele lăturalnice viu colorate pâlpâie stricat, sacadând conduita urbană normală. Miroase a ploaie, a stropi grei de apă necontrolată, bogaţi şi a asfalt umed zvântat primăvăratec, dar nicidecum a sânge de victimă somptuoasă inocentă. Nevinovat stă peisajul neclintit! Cu mâinile la perete, nimeni; fără alergătură extenuantă! şi totuşi cu puţin efort ulterior. Uniformele stau impunătoare pe cei doi cu trupuri natural-atletice - fireşte, oamenii legii merg în binom pentru a forma structură stabilă pe ultimul strat; deşi accentul era pus în această propoziţie pe forma lor plăcută, atletică, nu pe numeralul doi.
Femeia ce-a telefonat n-a dispărut. În continuare îi îmbie ispititor; şi ademenitoare, înscrisă canoanelor de atracţie - mister, fler, graţie; nu caut să acaparez iar povestea cu paranteze explicative aşa că voi lăsa scânteia nematură. Nici nu citise vreun roman poliţist înainte, pe care de-abia să-l fi terminat, nici nu se uitase la filme pentru adulţi mustind a complementaritate diversificată invocând dorinţe furnicătoare, cum nu urmărea nici un serial siropos, ci tocmai ce fusese părăsită de partener cu puţin în urmă, după ce terminase de pregătit cina romantică în cadrul intim şi de aranjat lumânările în ambientul gândit cu miros de natură - verde, liberă, proaspătă, incipientă, originară - şi sunet languros prelins picurat. O astfel de seară transformă victima în prădător. Extremităţile ordinii, materialitate concretă sociabilă care o imprimă, la datorie, în afara datoriei, în spontană şi dirijată dezordine sexuală arzătoare de lacrimi calorice! În fond, cine şi-ar dori să se îngraşe inutil?!
Omniscienţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu