denotativ

Mint. Mă dezmint. Nu mă mai dezmint din asta!
Ce-aş mai zice ceva când n-am nimic de spus! Ce n-aş tăcea! Ce-aş mai rupe tăcerea!
Cu moarte pe moarte; din moarte în moarte.
E lumea săracă în jurul meu, sau eu sunt sărac?
Mă bucur că n-am nici un copil în mine pe care să trebuiască să-l protejez, căruia să-i explic în concepte denaturate adecvate vârstei, să aştept să crească să-i pot explica şi spune lucrurilor pe nume, căruia să nu-i pot da orice oricând îi pofteşte sufletul, interzicându-i, cum ar fi bomboanele, pentru că face carii, sau desertul înainte de masă, că-şi strică pofta de mâncare; mi se pare că totul face un sens firesc aşa şi am îmbrăţişat dornic şi neştiutor de preţu-i aceasta şi am potenţat-o. Dar "bucur" e doar un cuvânt, o notaţie, un consens, un semn grafic sau fonetic, căci nu mă bucur deloc de asta, cu tot universul firesc care clocoteşte învolburat şi circular spiralat în mine ca un vârtej, ca o tornadă. Pot să mănânc câtă ciocolată vreau eu - şi albă şi neagră şi cu orice -, pot să mă uit la filme porno all inclusive, pot să zic "nu!" fără a insulta, pot fi sarcastic sau pot alege să ascult cu atenţie, pot merge fără bilet cu transportul în comun, pot să flirtez cu cine vreau sau pot zice "da!" dacă vreau, pot să spun adevăruri în faţă şi pot bate apropouri nesimţite, pot proteja sau pot distruge, pot să nu răspund dacă aşa consider... pentru că pot. Nu prea pot să nu respect condiţia (inferioară, deşi impropriu) umană, la fel cum nu pot să nu gândesc, sau cum nu-mi iese desăvârşit să mă dezeduc, în schimb. (mă) Gândesc că mă bucur, dar nu-mi pare aidoma. Nu mă bucură că n-am în mine un copil căruia să trebuiască să-i dau socoteală ca adult, pe care să-l cresc, pe care să-l simt!; să mă ştiu liber între regulile impuse conştientizate (şi aparent! indestructibile), să gust acea tensiune nedistrugătoare, acel înfloritor subtil, ci îmi este involuntar inevitabil şi croit pe măsură.
Deci tac.
Aştept. Aştept să primesc copilul impresionabil şi intimidat din mine pe care să-l cresc, ca bărbat, cu grijă şi cunoaştere, cu putere matură. Bărbăţel acum, nu chiar bărbat, probabil; dar până atunci presupun că mai am timp - să tot am...
Aştept făptura feminină cu discernământ (nici nu ştiu dacă fetişcana, femeiuşca, femeia, tânăra sau domnişoara) care să-mi facă acest copil! ...doar al nostru

.....
evident că feministele mature (?) vor sări, că "aşa sunt bărbaţii, mereu nişte copii şi egoişti", dar sexul frumos - doar - zămisleşte şi-o ştie