îndestulare

the dark side of the funky side

"Zandros nici nu plătea chirie, dar împărţea apartamentul cu doi, din când în când, adesea, trei colegi: doi bărbaţi şi o femeie. Ea făcea mereu dezordine, instaurând noi ordini individuale, personale şi pisa creierii tuturor din jur cu medicina populară când prindea ocazia neoferită, toate astea sub pretextul absolvirii facultăţii de filosofie care a făcut-o să vadă altfel Lumea, să-i poată percepe adevărata esenţă - mişcarea şi plăsmuirea falsă a sănătăţii, probabil. Subiectele sale predilecte erau firele de păr lăsate în cadă, căcatul plutind în urmă în WC sau coşul de gunoi plin din spaţiul nepersonal şi, mai nou puţin, răţiunea şi scopul morţii pământene. El a ajuns treptat un beţiv cu normă de 3/4 din timp, având nu mereu, dar îndeajuns de des, ochii - de un frumos albastru precum largul cerului senin primăvara - distilaţi, ceţoşi şi strălucind sticlos. Din cauza asta îşi întrerupe existenţa boemă maximă cu scurte perioade de luciditate marcate în punctul iniţial prin căderea capului şi somnul ulterior altundeva decât în pat: la biroul de lucru, la masa din bucătărie cu absenţa bucatelor în faţă, în cadă; oricum. Specialităţile sale sunt nostalgia răzleaţă continuu şi polologhia filosofică - absorbitoare de îndelungi clipe ce ar fi putut fi altfel valorificate - asupra lipsei de libertate şi neputinţă constantă, toate astea sub atenta egidă a etăţii aparent înaintate. Celui de-al treilea personaj neperiodic, implementat cu tact şi cerinţă direcţionată spre dânsul şi receptată firesc, îi plăcea adesea să bată câmpii şi să împartă băutura cea lin curgătoare - că doar n-o grăbeşte nimeni şi nimic! -, încercând uneori să se scuze în spirit de gentilom cu diverse dialoguri de atenţie înspre cerinţele altora.
Totul trenează în acest triunghi, prea rar pătrat, în care nimic nu se clădeşte; poate în lipsă de sevă, poate în lipsă de material, poate doar în lipsă. Universul stă să cadă; parcă singura reţinere din a se prăbuşi fiind că nu se va mai putea descotorosi vreodată de acest ambient... şi atunci şi el trenează. Viaţa în sine se mişcă cu viteza unui melc neadult prins în chingi late, iar singurul vector care avansează în această situaţie dată este notarea timpului, chiar alert de altfel. O junglă ar fi mai inocentă decăt acel apartament, măcar prin statutul ei primar şi lipsit de alegeri, în sensul discernământului.
Încăperea lui Zandros, intimul dormitor lipsit de baldachin, devine tot mai mică - presată - şi tot mai mult o grotă rece, o cavernă originară cu pereţi stâncoşi îngroşaţi, ce găzduieşte piese inerte în stare prăfuită din nenumăratele minuni dezmembrate ale lumii, ţinând cu greu piept răsfrângerilor exterioare. Caracteristica sa - a lui Z, zis câteodată - era dorinţa intensă de absolut împletită cu incapacitatea de nereceptare a vibraţiilor măcinatoare.
Astăzi este joi; nici măcar nu este Luni. Luni este religia alcoolului dezrobit de sub dominaţia sticlei concrete; este crezul eliberării repetitive, la nesfârşit.
Ierta-m-ar - doar! - oamenii dragi că azi am căzut din secret!"
[din "Zilele săptămânii", Ano Max]
 
...dar totul va fi fost trecător, când termini Romanul; nimic greu.
( azi nu mă împart cu plus, mă înmulţesc cu minus; =? )