moarte regelui! striga regele din multime, din gloata, deghizat in straie de civil. faptura superioara duala in binom cu primata, intr-o nestatornica armonie dizarmonica, intr-o perfecta imperfectiune continua! dictatorul care dicteaza tacit anarhia! forma autonoma care se reformeaza impotriva propriei vointe autoconservatoare circumscrise!
am crezut orbeste pana cand n-am mai crezut. deloc; nimic. pana cand am incetat fortat a mai fi acelasi.
dezordinea s-a oranduit pe sine. hazardul a frematat si framantat si (s-)a metamorfozat atat de mult incat a intrat in canonul ordinii. a impune! s-a impus! i s-a impus! a pierit; a renascut, dar in lipsa constiintei asupra oricareia dintre ele. tautologic, este in continuare. acelasi intreg neintregit!
acelasi lipsit de margini intreg finit? reminiscente. rezida in mine un sentiment necunoscut dezirabil. nici hamlet, nici oblomov. nici iubire, nici ura, cu siguranta nicidecum neutralitate, doar neiubire alternand. doar?
acesta nu este nici teaser pt viitoarea expozitie-atelier personala, ce-si va face glasul auzit cat de curand intr-un act spontan de nastere bazat pe experienta ancestrala, nici recenzie ori motto vietii mele amoroase, sociale, intime, religioase, politice. pur si simplu - as zice, desi nu e nici pur, nici simplu - este atingerea mea - fara a fi insa eu; imi este doar manusa, creatia aparent neinsufletita. doar!
cu dor stins, afirm ca nu-mi este nici simtirea, nici insasi mana, nici ce-i este strain exterior. este prezervativul si conditia sa cu tot cu constiinta de sine.
din dor nestins, nici nu indraznesc!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu