miercuri, 23 februarie 2011

... (2)

sărut vorbitor de limbă comună divină,
ce luminezi griul răsucit al torsului contorsionat,
ce descui porţile înalte din fierul forjat
spre infinit găurit,
ce asculţi născător silaba strâmbă
din nespusul cuvânt în chingi de aramă,
sub chipul prelung ascuns în năframă,
metamorfozându-te în treacăt şi linişte
învingi în secret fără de lamă
şi-nconjurat de larmă absurdă renaşti
lipsit de teamă;
zburdă zânatec zulufi
acum, desculţe particule -
însufleţit inundă cululele sangvine
prin undă şi-ntr-un suflet,
fiorul chemat, revine
alert şevalet, vibraţii firave
de violent violet.

*1  *2

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu