a cumul atunci

Aş scrie, aş comunica, m-aş trezi.
Aş scrie despre vreme, despre nimicuri trecătoare dar pe care le trăieşti zilnic fără a le da atenţie. Aş scrie despre cum mă ustură ochii şi mă dor umerii, iar limba-mi întâlneşte usturimea în cerul gurii. Aş scrie despre cum aş vrea să fiu îndrăgostit tinereşte, să-mi fie inima uşoară, ca o vacanţă de vară - colecţia primăvară/vară urmată de cea toamnă/iarnă. Aş scrie despre cum n-aş vrea să ştiu câteodată / câteuna. Aş scrie despre dulăpiorul ferecat din străbuni, a cărui cheie de încuietoare ruginită s-a pierdut; probabil oricum nu mai este nimic înăuntru, decât pânze de paianjen şi documente vechi netrebuincioase decât unei inimi slăbite. Aş scrie despre piept şi cutia toracică. Aş scrie despre cum alergam azi dezbrăcat pe câmpurile primăvăratice, proaspăt dezgheţate şi readuse la libertate. Aş scrie despre cum mi-am pierdut subit şi inexplicabil informaţie agonisită într-un îndelung timp - poezii din preistorie şi fotografii din antichitatea spiritului - şi am dormit sincopat în lipsa auzului după ce am ieşit din lunga operaţie de a-i salva viscerele, deşi n-am reuşit să-i repar decât o buză, un deget de la picior, un buric; dar viaţa nu are back-up, sau save, iar alţii pierd viaţă - irecuperabile sunt oricum şi una şi alta, dar în timp ce informaţia mea rămâne ca rezultat, glasul poate oricând naşte iar şi tresări plin de dorinţe, de răspuns, ceea ce-l face de departe mai predispus dorului sfâşietor al celor ce încă-l reflecă din depărtare, imaterial. Aş scrie despre cum am pierdut de atâtea ori şi am învăţat să fiu. Câştigând. Aş scrie despre mine, despre adâncimi lipsite de căpătâi tangibil, despre prăpastia misterioasă, despre înălţimi ameţitoare, despre zbor grăbit şi răbdare, despre aşteptare, despre răspuns, despre imponderabilitate, despre nestăvilite ape clocotind când sunt eliberate, despre nori grei ce nu dispar uneori, despre sensibilitatea unui corp turat puternic gonind cu viteză aprinsă, despre coliziune, despre începuturi, cât şi despre lipsa ocolişurilor salvatoare. Aş scrie şi despre izvoare, uşor explicativ. Aş scrie despre cât de mult îmi plac multe din fotografiile selectate pe care mi le-am salvat în urma diverselor navigări îndelungi, încât mi-aş face un album cu ele, sau mi-aş umple pereţii camerei cu ele, precum un pirat ce se scaldă în comori prăduite - ceea ce ar induce o zumzăială necontenită obositoare unei vieţi dezlegate. Aş scrie despre cum îmi pregătisem diverse postări importante pentru mine istoriceşte menite să apară anterior, pe diverse teme demne de dezbatere, cărora n-am mai apucat să le croiesc aripi prelungi de albatros. Aş scrie că mă întreb pentru cine scriu când nu scriu pentru mine. Aş scrie despre cuplul nesigur tiranie - fâstâceală. Aş scrie despre dorinţe, despre aşteptări, despre expectanţe şi aspiraţii, despre acvariul în care sunt - şi-l conştientizez! -, mai mult scoică decât bun înotător. Aş scrie despre cele multe şi importante care nu se mai isprăvesc şi aşteaptă înghesuite de alte multe şi importante care vin... care vin de la sine, care dau buzna, care dau năvală pe nepregătite. Aş scrie cum, deşi puţin conservatorist şi cu profund respect faţă de formele corecte, culte, literare, nu prea îmi pasă dacă am făcut diverse greşeli (?) până aici - de punctuaţie, de topică, de acord, de exprimare -, dacă totuşi sensul acesta înfăptuit, concretizat, exprimat cu accidente a fost înţeles, asimilat - corect, incorect, personal, generator. Aş scrie "similitudini", doar pentru că aşa mi-a venit acum nevoia. Aş scrie despre "a scrie". Aş scrie despre cum tac; în timp ce scriu. Aş scrie despre desinenţele tăcerii.
Aş tăcea.