din gesturi răsfirate
şi dintre viscolitele priviri
din amintiri eviscerate
şi gânduri troienite,
naiv copil fudul,
eu te renasc
şi te creez şi te invoc
şi te ridic pe tine,
copilă neuitată
de-o mult iubită nu demult
atrăgătoare vanitate;
eviscerate flori
săruturi adormite
izvor de timpurii fiori
imaginile-mi amintite!
-----------
aproape ca un răvaş, aş putea spune; când mi-am reluat la purtat haina de iarnă am scos un teanc de hârtii mărunt împăturite din buzunarul interior şi le-am lăsat de izbelişte pe birou - datează probabil de cel puţin 4 anotimpuri -, hârtii în care mi-am aruncat fugitiv un ochi acum şi-am descoperit frânturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu